O, Doamne Isuse, Tu cunoști înclinația inimii omenești spre cădere. Tu știi cât de repede se răcește temperatura duhului omului. Tu știi cât e de ușor să fim mulțumiți de noi înșine, să ne simțim în largul nostru în Sion, să inventăm instrumente muzicale și să ne întindem pe paturi de fildeș, să bem vin din cupe și să nu ne pese deloc de robia lui Israel. Doamne, vedem asta printre noi. 

O, izbăvește-ne, Te rugăm, de complacere. Izbăvește-ne de pământ nedesțelenit. Izbăvește-ne de inima nearată. Izbăvește-ne de mulțumirea mortală. Te implorăm, izbăvește-ne de a lua prin credință și de a nu primi. Iartă-ne, Te rugăm, pentru creștinismul nostru convențional. Iartă-ne că ne e frică să fim extremiști. O, Doamne, curăță-ne inimile de lașitate. Și izbăvește-ne, Te implorăm, de a fi niște făpturi mici și speriate în ceasul în care avem nevoie de lei, de profeți, de reformatori îndrăzneți și de văzători care poartă coroana ascendenței spirituale și conduc prin rugăciune, predicând Cuvântul. 

Te implorăm, tulbură-ne. Neliniștește-ne. Nu ne lăsa să ne mulțumim cu rutina afacerilor, ci mai degrabă, Te rugăm, în timp ce ne ocupăm de ele, să avem mereu în subconștient acea dorință, acea tânjire, și chiar dacă trebuie să o alungăm puțin din mintea noastră, fie ca ea să revină aprinsă, să ne ardă în oase ca un foc, până când vom căuta Fața Ta și vom fi umpluți de Duhul Sfânt. Îți cerem aceasta în numele lui Hristos. Amin.