Editorial

După părerea mea, nu există nimic atât de greşit şi de periculos decât să încercăm să inducem sau să provocăm în noi înşine darurile Duhului Sfânt. Repet, e aproape incredibil că oamenii o iau pe căi greşite în aceste privinţe. Dar ei au avut întotdeauna această tendinţă, este din ce în ce mai extinsă în zilele noastre. Învăţătura lor este o încercare de a-L ajuta pe Duhul Sfânt să-Şi facă propria Lui lucrare. Scriptura ne învaţă că Duhul Sfânt ne este dat nouă, iar Domnul înviat ne botează cu Duhul Sfânt. „Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se”, spune Ioan, „este Cel ce botează cu Duhul Sfânt”. El singur face acest lucru şi nimeni altcineva. El nu are nevoie de ajutor, Duhul Sfânt nu are nevoie de sprijinul nostru. În momentul în care încercăm să-L ajutăm pe Duhul Sfânt, căutăm necazul cu lumânarea.

Să luăm, de pildă, învăţătura care este bine-cunoscută în prezent referitoare la modul în care cineva poate fi botezat cu Duhul Sfânt. Noi suntem nişte creştini care abia aşteptăm să primim cel mai bun dar pe care ni-l poate da Dumnezeu şi să primim botezul cu Duhul Sfânt pentru a-L putea proslăvi pe Dumnezeu şi a-I putea fi martori. Poate simţim că încă nu am primit acest dar şi drept urmare, cum procedăm? „Destul de simplu”, ni se spune. „Îţi doreşti să fii botezat cu Duhul Sfânt? Ei bine, tot ce trebuie să faci este să rămâi după o întâlnire”. Apoi, te aşezi pe un scaun şi te relaxezi cât poţi de mult, îţi relaxezi trupul. Apoi ţi se spune că Domnul, pe când se afla în camera de sus, „a suflat” Duh Sfânt peste ucenici şi le-a spus: „primiţi Duh Sfânt”. Aşadar, următorul pas al învăţăturii spune astfel: „Ţine minte că El a suflat Duh Sfânt; vrei să fii botezat cu Duhul Sfânt? Ei bine, e tot ce trebuie să faci – în această stare de relaxare, inspiră adânc şi în timp ce faci acest lucru, vei inspira Duhul Sfânt în fiinţa ta şi vei primi botezul cu Duhul Sfânt. Aşa că, relaxează-te şi respiră adânc şi fă aşa de mai multe ori, iar pe măsură ce faci acest lucru, inspiri Duhul Sfânt în fiinţa ta”.

Chiar se dau astfel de învăţături! Unde găsim ceva asemănător în Noul Testament? Dragi prieteni, asta e o învăţătură pur psihologică şi nimic altceva decât puterea de sugestie. Este o metodă psihologică tipică şi poate aţi văzut psihologi de seamă demonstrând-o la televizor. Şi pentru că aceşti creştini dau învaţături despre asemenea lucruri, criticii îşi pot înainta atacurile lor în timp ce lumea râde de noi în batjocură. Ceea ce doresc să spun aici este că această învăţătură nu este doar nebiblică, ci ea este pur carnală, ca să nu spun altceva mai rău despre ea. Unde vedeţi voi vreun om în Noul Testament căruia i se spune să se relaxeze şi să respire adânc sau să facă ceva? Nu, ci ceea ce găsim în Scriptură sunt creştini adunaţi laolaltă, care se roagă lui Dumnezeu, iar dintr-o dată Duhul Sfânt Se pogoară peste ei; cei din casa lui Corneliu stăteau şi ascultau cuvântarea lui Petru, iar Duhul Sfânt S-a coborât peste ei. În Efes, apostolul Pavel îşi pune mâinile peste ei şi ei primesc darul; ei nu se relaxează, nici nu respiră adânc pentru asta. Aceasta este psihologie. Şi totuşi, există oameni nevinovaţi care urmează această învăţătură şi care îşi imaginează cu naivitate că au primit botezul cu Duhul Sfânt. Nu l au primit! Fie că i-a hipnotizat cineva, fie că s-au hipnotizat singuri, sau dacă nu, au intrat într-o stare de isterie; şi aşa cum v am amintit deja, stările psihologice pot produce aceste fenomene, la fel cum o poate face şi spiritismul. În momentul în care începem să facem aşa ceva pentru a-L ajuta pe Duhul Sfânt, deja am deschis cea mai periculoasă uşă care se poate deschide vreodată în viaţa noastră de creştini.

Daţi-mi voie să vă aduc o altă ilustraţie referitoare la acelaşi aspect. Să luăm problema vorbirii în limbi. Când vine la mine cineva şi-mi povesteşte despre o anumită experienţă din viaţa lui, în care, pe când se ruga, Duhul Sfânt a venit deodată peste el şi sufletul i-a fost înălţat din sine şi s-a trezit vorbind într-o limbă ciudată, sunt gata să-l cred şi să-l accept, mai ales dacă îmi spune că nu i s-a mai întâmplat niciodată sau că i s-a întâmplat foarte rar. O voi accepta ca fiind o experienţă autentică.

Dar când citesc aşa ceva (aşa cum o fac din diverse ziare) mă situez într-o poziţie total diferită. Iată care este învăţătura: „Vrei să vorbeşti în limbi? Foarte bine”, spun ei, „ iată ce trebuie să faci; lasă-ţi libere gura şi limba – dă-le drumul”. Nu este motiv de râs, dragi prieteni, problema este prea serioasă. Astăzi, există oameni care sunt duşi în rătăcire de o astfel de învăţătură. „Apoi”, continuă ei, „începe să scoţi sunete, orice fel de sunet, nu contează dacă are vreun sens, vreun înţeles sau nu; rosteşte orice sunet care ţi se oferă şi continuă să faci acest lucru. Şi în cazul în care continui, te vei trezi vorbind în limbi”. Răspunsul simplu este că probabil aşa va fi, dar nu va avea nimic de-a face cu Duhul Sfânt. Nu am nicio ezitare când spun acest lucru. Unde există măcar vreo sugestie în Noul Testament cum că trebuie să facem aşa ceva? Pur şi simplu nu există. Ceea ce se întâmplă în Noul Testament este că, câte un om este botezat cu Duhul Sfânt şi apoi descoperă că vorbeşte în limbi. Acesta este darul oferit de Duhul Sfânt, iar El este atotputernic. El nu are nevoie de ajutorul nostru. Dar psihologia da. Dacă doreşti să fii hipnotizat, trebuie să renunţi la tine şi să te predai, trebuie să te comporţi mecanic şi să faci ceea ce ţi se spune. Aceasta este exact învăţătura propagată de aceşti oameni.

Eu nu pun la îndoială motivele lor; ştiu că sunt sinceri şi că motivele lor sunt bune; ceea ce doresc să susţin este că ei nu sunt doar nebiblici, ei se şi pun de bună voie nu numai în mâinile psihologilor, dar poate chiar în mâinile duhurilor rele. Noi nu trebuie să facem absolut nimic. Duhul Sfânt oferă aceste daruri „fiecăruia după cum voieşte”. Aceasta este afirmaţia Scripturii: „Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte” (1 Corinteni 12:11). Dacă intenţionez să ofer cuiva un dar, nu doresc ajutorul acelei persoane. Dar în prezent, oamenii sunt învăţaţi să facă aşa, ca şi cum Duhul Sfânt nu se poate hotărî şi nu poate dărui în şi din Sine Însuşi. El nu are nevoie de ajutorul nostru! În momentul în care încercăm să ne inducem un anume dar, reacţionăm psihologic; aşa cum am mai spus, te poţi da pe mâna duhurilor rele. Exact aşa se întâmplă cu aceia care devin „medii” ai unei astfel de lucrări; aceştia se predau pur şi simplu şi sunt folosiţi de duhurile rele. Nimic nu este mai periculos decât lucrul acesta, dar ceea ce mă uimeşte este cum poate un creştin să creadă o aşa învăţătură. Întreb: unde o găsiţi în Noul Testament? Nu există acolo! Potrivit Noului Testament, vorbirea în limbi este darul Duhului Sfânt, este suveranitatea Duhului Sfânt şi trebuie să o lăsăm pe de-a-ntregul în seama Duhului, iar noi nu trebuie să facem nimic pentru a încerca să ajutăm, să inducem sau să cauzăm noi darurile. V-am prezentat aceste lucruri în forma lor extremă, deoarece aşa sunt ele răspândite în ziua de astăzi. Au existat întâlniri în care aceşti oameni au încercat să producă încântare, bătând din palme sau repetând un refren sau un imn. Toate acestea sunt pură psihologie şi nu sunt necesare. Nu! Calea Noului Testament este exact invers; suntem îndemnaţi să mergem la El, să-L căutăm. El este dătătorul. Nu este nevoie să facem nimic altceva. Dragi prieteni, Duhul Sfânt nu are nevoie de ajutorul nostru sau de vreun ajutor psihologic. El nu doreşte să reducem luminile şi să aşezăm o cruce luminată deasupra amvonului. Nu are nevoie de ajutorul nostru prin cântări, nu are nevoie de toate preliminariile şi de înălţarea emoţiilor.

Aş dori să închei cu o ultimă remarcă. Potrivit apostolului Pavel, calea cea mai bună este cea pe care o indică în 1 Corinteni 13. Să ne uităm la ultimul verset din capitolul 12: „Umblaţi, deci, după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună”. Nu există niciun alt pasaj în Scriptură care să fi fost folosit mai abuziv sau care să fi fost interpretat atât de mult ca acesta. Modalitatea obişnuită prin care cei care sting Duhul îl folosesc este bineînţeles aceasta: „vă voi arăta o cale nespus mai bună”, spun ei. „Nu vorbiţi sau nu fiţi interesaţi de daruri; darurile nu au nimic rău, dar ele nu reprezintă nimic. Umblaţi după roade”. Ei acordă o astfel de interpretare deoarece îşi fundamentează învăţătura pe traducerea afirmaţiei din Versiunea autorizată, care este incorectă. „Vă voi arăta o cale nespus mai bună”, spune Versiunea Autorizată, dar traducătorii nu aveau niciun drept să traducă în felul acesta. În original nu există comparativul. Modul în care trebuia tradus este acesta: „Mai mult decât atât, vă voi arăta o cale nespus de bună”. Atât. Sau ar fi posibilă şi traducerea următoare: „şi totuşi, vă voi arăta o cale potrivit cu desăvârşirea”.

Ce vrea să spună Pavel prin aceasta? Sunt de acord cu Charles Hodge, care face următoarea interpretare: „Umblaţi cu sinceritate după cele mai bune daruri; şi mai mult decât atât, vă voi arăta calea prin care să obţineţi darurile, prin excelenţă”. Vedeţi, este exact opusul celor care susţin că această afirmaţie este menită să îndepărteze sau să discrediteze darurile. Nu poate însemna aceasta, deoarece în momentul în care apostolul Pavel reia subiectul la începutul capitolului 14, el spune: „Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti”. El nu le îndepărtează, el nu contrastează darurile spirituale cu roadele. Nu, nu spune aşa ceva. Dacă vă doriţi cu adevărat darurile, umblaţi după roade. Calea cea mai bună de a obţine darurile este căutând dragostea Domnului, dragostea Lui pentru noi şi dragostea noastră faţă de El. Dacă suntem umpluţi de dragostea Lui, atunci probabil vom obţine cele mai bune daruri. Este calea de a le obţine, prin excelenţă.

Fără îndoială că aceasta este calea nou-testamentară, după cum a fost şi calea sfinţilor de-a lungul veacurilor. Nu căutaţi în mod direct darurile, căutaţi-le indirect. Căutaţi-L pe El! Căutaţi dragostea Lui! Căutaţi slava Lui! Căutaţi cunoaşterea Lui! Căutaţi puterea de a fi martori şi de a-L propovădui pe El! Fiţi plini de dragoste pentru El şi apoi vă veţi primi darurile! Dacă nu faceţi aşa, iată ce vi se va întâmpla: puteţi vorbi în limbi omeneşti sau îngereşti, dar pentru că nu aveţi dragoste, veţi fi ca „o aramă sunătoare sau ca un chimval zăngănitor”. Ţineţi minte, aceasta înseamnă că veţi fi în stare să vorbiţi în limbi, dar nu vă va fi de niciun folos. „Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele” – ceea ce înseamnă că aţi căutat darurile în mod direct – „şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic”. Nu foloseşte la nimic.

Cu alte cuvinte, iată care este reţeta – căutaţi-L pe El! Căutaţi dragostea Lui, căutaţi viaţa Lui, căutaţi să-L cunoaşteţi cu toată fiinţa voastră; căutaţi să fiţi umpluţi cu dragoste pentru El şi veţi primi darurile. Nu discutând mereu despre ele, nu ţinând întâlniri pe această temă. Nu! Ţineţi întâlniri despre El! Predicaţi despre El! Propovăduiţi despre El în slava Persoanei Sale, despre mântuirea Lui divină şi despre tot ce a făcut. Propovăduiţi-L pe El! Căutaţi-L pe El! Iubiţi-L pe El! Şi El vă va înzestra cu darurile potrivite ca să puteţi fi martori şi să depuneţi mărturie despre El spre lauda şi mărirea Lui!

Trebuie să ne oprim aici, dar, aşa cum aţi văzut, aceste probleme sunt de o importanţă vitală şi urgentă. Păstraţi-vă echilibrul, dragi prieteni. Păstraţi-vă simţul proporţiei. Şi mai presus de toate, fiţi atenţi ca nu cumva, în nerăbdarea voastră de a primi darurile, să vă lăsaţi pe mâna psihologilor sau a duhurilor rele care sunt în stare să falsifice chiar şi aceste daruri preţioase şi deosebite ale Duhului Sfânt oferite de Domnul înviat. Fie ca Dumnezeu să ne dea tuturor un duh de pricepere, un duh de înţelepciune cu privire la aceste chestiuni.