Editorial

Fragment din cartea "Oare sunt un creştin adevărat?"

Ah, nenorocitul de mine! În ce stare am intrat prin păcat! Oh, văd că inima mea m-a înşelat în tot acest timp, măgulindu-mă că starea mea era bună. Văd, văd că nu sunt decât un om pierdut şi nenorocit, pentru totdeauna nenorocit, dacă Domnul nu mă ajută în starea aceasta. Păcatele mele! Păcatele mele! Doamne, ce nemernic necurat şi stricat sunt! Sunt mai scârbos şi mai detestabil pentru Tine, decât cel mai urât vierme sau decât cel mai urât mirositor schelet, pentru mine. Oh! Ce iad de păcat este inima aceasta a mea, cu care m-am amăgit că este o inimă bună! Doamne, cât de total sunt stricat, în toate mădularele, capacităţile şi abilităţile mele! Toate pornirile inimii mele sunt numai rele întruna. Sunt incapabil de, mi-e silă de, sunt vrăjmaş faţă de orice lucru bun; sunt pornit spre tot ce este rău. Sunt o mocirlă de păcat; şi oh, ce furnicar şi ce grămadă nenumărată de gânduri, cuvinte şi fapte păcătoase au ieşit din ea! Oh, ce greutate de vină este peste sufletul meu! Capul mi-e plin, inima mi-e plină, mintea şi mădularele mele sunt toate pline de păcat. Oh, păcatele mele! Cum se holbează la mine! Vai de mine, creditorii sunt asupra mea: fiecare poruncă mă apucă, pentru mai mult de zece mii de talanţi, ba mai mult, de zece mii de ori zece mii. Cât de nesfârşită este suma tuturor datoriilor mele! Dacă toată lumea aceasta ar fi plină, de pe pământ şi până în cer, cu hârtie, şi dacă toată hârtia aceasta ar fi scrisă de dinăuntru şi pe dinafară de matematicieni, totuşi, când toate sunt adunate, numărul ar fi inimaginabil de mic, faţă de ceea ce datorez eu celei mai neînsemnate dintre poruncile lui Dumnezeu. Vai de mine, pentru că datoriile mele sunt infinite, iar păcatele mele sunt înmulţite. Acestea sunt încălcări înaintea unei Maiestăţi infinite şi dacă cei ce trădează un muritor distins merită să fie chinuit, călcat şi tăiat, ce merit eu, care mi-am ridicat mâinile atât de adesea împotriva Cerului şi am atacat coroana şi demnitatea Celui Atotputernic?

Oh, păcatele mele! Păcatele mele! Iată, vine o gloată, o mulţime! Mulţime! Armatele lor sunt fără număr. Nenumărate rele m-au înconjurat; nelegiuirile mele au pus stăpânire pe mine; s-au pus împotriva mea. Oh, ar fi mai bine să vină toate regimentele iadului împotriva mea, decât să cadă păcatele mele peste mine, ca să îmi zdrobească sufletul. Doamne, cum sunt înconjurat! Cât de mulţi sunt cei ce se ridică împotriva mea! M-au încolţit pe dinapoi şi pe dinainte; sunt ca un furnicar în mine şi în afara mea; au pus stăpânire pe toate forţele mele, au întărit sufletul meu nefericit ca o garnizoană, iar acest neam din iad mă înarmează şi mă ţine împotriva Dumnezeului care m-a făcut.

Şi pe cât sunt de multe, pe atât sunt de puternice. Nisipul este mult, dar nu şi mare; munţii sunt mari, dar nu şi mulţi. Dar vai de mine, păcatele mele sunt la fel de multe ca nisipul şi la fel de mari ca munţii. Greutatea lor este mai mare decât numărul lor. Ar fi mai bine ca munţii şi stâncile să cadă peste mine, decât să cadă greutatea insuportabilă şi zdrobitoare a păcatelor mele. Doamne, sunt împovărat; îngăduie milei să mă ajute, căci altfel sunt pierdut. Despovărează-mă de această vină grea, de această încărcătură apăsătoare, căci altfel sunt zdrobit fără speranţă, şi va trebui să fiu împins în jos, spre iad. Dacă durerea mi-ar fi cântărită şi păcatele mi-ar fi puse toate în cântar, acestea ar fi mai grele decât nisipul mării; de aceea sunt înghiţite cuvintele mele; păcatele ar cântări mai greu decât toate stâncile şi decât toţi munţii, şi ar cântări mai greu decât toate insulele de pe pământ. O, Doamne, Tu cunoşti fărădelegile mele cele multe şi păcatele mele cele mari.

Ah, sufletul meu! Vai, slava mea! Cum eşti tu umilit! Odinioară ai fost slava creaţiei, chipul lui Dumnezeu şi acum, eşti o grămadă de mizerie, un cavou plin de putreziciune, umplut cu urâţenie şi duhoare. Oh, ce lucrare a făcut păcatul în tine! Vei fi numit „Lepădat” şi toate odăile facultăţilor tale vor fi „Părăsite”, şi numele care ţi se va da va fi „I-Cabod” sau „Nu mai e slavă”. Cât de jos ai ajuns! Frumuseţea mea s-a schimbat în urâţenie şi slava mea în ruşine. Doamne, ce lepros scârbos sunt! Trupurile ulceroase a lui Iov şi al lui Lazăr nu erau mai detestabile pentru ochii şi nările oamenilor, decât sunt eu înaintea Dumnezeului preasfânt, a cărui ochi nu pot privi nelegiuirea.

Şi ce ticăloşie mi-au adus păcatele mele! Doamne, în ce stare mă aflu! Vândut păcatului, alungat din prezenţa lui Dumnezeu, blestemat de Domnul în trupul meu, în sufletul meu, în renumele, în averea, în relaţiile mele şi în tot ce am. Păcatele mele sunt neiertate şi sufletul meu este la un pas de moarte. Vai! Ce să fac? Unde să mă duc? Ce cale să apuc? Dumnezeu se încruntă la mine de sus, iadul se întinde ca un abis dedesubtul meu, conştiinţa mă loveşte dinăuntru, ispitele şi pericolele mă înconjoară pe dinafară. Oh, unde să zbor? Ce loc mă poate ascunde de Omniscienţa Ta? Ce putere mă poate păzi de Omnipotenţa Ta?

Ce intenţionezi, o, sufletul meu, dacă continui astfel? Eşti în alianţă cu iadul? Ai făcut legământ cu moartea? Eşti îndrăgostit de ticăloşia ta? Este bine pentru tine să fii aici? Vai, ce să fac? Să merg înainte pe căile mele păcătoase? Atunci, osândirea sigură va fi sfârşitul meu; să fiu aşa de nebun şi asaltat, încât să mă duc şi să îmi vând sufletul flăcărilor pentru puţină bere, pentru o mică uşurare, pentru puţină plăcere, câştig sau mângâiere pentru firea mea pământească? Să mai lâncezesc în această stare nenorocită? Nu. Dacă zăbovesc aici, voi muri. Ce, nu este nici un ajutor? Nici o speranţă? Niciuna, doar dacă mă întorc. Dar există vreun remediu pentru o ticăloşie atât de depravată? Există vreo îndurare pentru o nelegiuire atât de supărătoare? Da. Aşa cum jurământul lui Dumnezeu este adevărat, la fel de sigur este că voi primi iertare şi îndurare dacă mă voi întoarce sincer şi fără rezerve, prin Hristos la El.

De aceea, îţi mulţumesc pe genunchii sufletului meu, o, Ţie, Iehova prea îndurător, că răbdarea Ta m-a aşteptat până acum; pentru că dacă m-ai fi luat în starea aceasta, aş fi pierit pentru totdeauna. Şi acum, ador harul tău, accept ofertele îndurării tale, renunţ la toate păcatele mele şi mă hotărăsc, prin harul Tău, să mă împotrivesc lor şi să Te urmez pe Tine în sfinţenie şi neprihănire în toate zilele vieţii mele.

Cine sunt eu, Doamne, ca să pretind ceva de la Tine sau să am vreo parte cu Tine, eu, care nu sunt vrednic să şterg praful de pe picioarele Tale? Totuşi, pentru că Tu ţii sus sceptrul de aur, eu îndrăznesc să vin şi să-l ating. Să disper ar însemna să subapreciez îndurarea Ta; şi să stau deoparte, când Tu mă rogi fierbinte să vin, ar însemna să mă distrug singur şi să mă răzvrătesc împotriva Ta sub pretextul umilinţei. Astfel dar, îmi plec sufletul înaintea Ta, şi cu toată mulţumirea posibilă te accept să fii al meu şi mă dau pe mine însumi Ţie, ca să fiu al tău. Tu vei fi Suveranul, Împăratul şi Dumnezeul meu. Tu vei fi pe tron şi toate abilităţile mele se vor pleca înaintea Ta, ele vor veni şi se vor închina la picioarele Tale. Tu vei fi partea mea, o, Doamne, iar eu mă voi odihni în Tine.

Tu ceri inima mea. Oh, dacă ar fi aceasta potrivită în vreun fel pentru acceptarea Ta! Sunt nevrednic, o, Doamne, veşnic nevrednic să fiu al Tău. Dar pentru că Tu vrei aşa, eu Îţi dau, fără rezerve, Ţie inima mea. Ia-o, este a Ta. Oh, dacă ar fi mai bună! Dar Doamne, o pun în mâinile Tale, care Singur o poţi modela. Fă-o ca inima Ta; fă-o cum vrei să o ai, sfântă, smerită, cerească, blândă, caldă, flexibilă şi scrie legea Ta pe ea.

Vino, Doamne Isuse, vino repede. Intră triumfător. Ia-mă să fiu al Tău pentru totdeauna. Mă predau Ţie, vin la Tine, ca la singura cale către Tatăl, ca la singurul Mijlocitor, mijlocul rânduit să mă aducă la Dumnezeu. Eu m-am distrus singur, dar în Tine este ajutorul meu. Salvează-mă, Doamne, căci altfel pier. Vin la Tine cu funia în jurul gâtului. Sunt vrednic să mor şi să fiu osândit. Niciodată slujitorul nu a meritat mai mult să fie în slujbă, nici lucrătorul nu a meritat mai mult banii decât merit eu moartea şi iadul – leafa mea de drept pentru păcatele mele. Dar alerg la meritele Tale; mă încred numai în valoarea, în virtutea jertfei Tale şi în reuşita mijlocirii Tale. Mă supun învăţăturii Tale, aleg conducerea Ta. Rămâneţi deschise, voi, porţi veşnice ca să intre Împăratul slavei.

O, Tu, Duhul Celui Preaînalt, Mângâietorul aleşilor Tăi şi Cel care îi sfinţeşti, vino cu tot alaiul Tău glorios, cu toţi însoţitorii Tăi de la curte, cu toate roadele şi harurile Tale. Îngăduie-mi să fiu locuinţa Ta. Nu pot să Îţi dau decât ceea ce este al Tău; dar acum, împreună cu văduva, voi pune cei doi bănuţi ai mei, sufletul şi trupul meu, în visteria Ta, renunţând cu totul la ei pentru Tine, să fie sfinţite de Tine, să fie slujitorii Tăi. Ei vor fi pacienţii Tăi, vindecă-le bolile. Ei vor fi reprezentanţii Tăi, guvernează-le faptele. Prea mult timp am slujit lumea. Prea mult l-am ascultat pe Satan; dar acum renunţ la tot şi vreau să fiu condus de îndrumările şi poruncile Tale şi să fiu călăuzit de sfatul Tău.

O, Trinitate binecuvântată, o, Unitate glorioasă, mă predau Ţie. Primeşte-mă; scrie numele Tău, o, Doamne, pe mine şi pe tot ce am, ca şi cum toate ar fi bunurile Tale. Însemnează-mă pe fiecare mădular al trupului meu şi pe fiecare abilitate a sufletului meu. Am ales orânduirile Tale. Voi pune legea Ta înaintea mea; aceasta va fi copia pe care o voi ţine înaintea ochilor şi ţinta cercetărilor mele. Mă hotărăsc să umblu, prin harul Tău, după această normă; după această lege va fi guvernat tot ce este în mine. Şi chiar dacă nu pot să ţin într-un mod desăvârşit una din poruncile Tale, totuşi nu-mi voi îngădui să neglijez vreuna. Ştiu că firea mea pământească mă va trage înapoi, dar mă hotărăsc, prin puterea harului Tău, să mă alipesc de Tine şi de căile Tale sfinte, indiferent de ce mă va costa. Sunt sigur că nu voi ieşi în pierdere cu Tine; de aceea voi fi mulţumit cu mustrarea, cu greutăţile şi necazurile; aici jos, mă voi lepăda de mine însumi, voi lua crucea Ta şi Te voi urma. Doamne Isuse, jugul Tău este uşor, crucea Ta este binevenită, aşa este şi calea către Tine. Renunţ la toate speranţele la o fericire lumească. Mă voi mulţumi să aştept până voi ajunge la Tine. Îngăduie-mi să fiu sărac, smerit, mic şi dispreţuit aici, ca să pot fi acceptat să trăiesc şi să împărăţesc cu Tine dincolo. Doamne, în această înţelegere Tu deţii şi inima şi mâna mea. Fie ca aceasta să fie precum legea mezilor şi a perşilor, să nu poată fi anulată. Voi rămâne statornic în aceasta; prin harul Tău, voi trăi şi voi muri cu această hotărâre. Am jurat şi mă voi ţine de jurământ, că voi ţine judecăţile Tale drepte. Mi-am dat deliberat consimţământul, am făcut alegerea veşnică. Doamne Isuse, semnează contractul. Amin.