În Coloseni 1:18, apostolul Pavel a scris următoarele despre Persoana lui Isus Hristos: „El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel Întâi Născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă preeminență” (KJV). Cuvântul preeminență este tradus din verbul din limba greacă prõteúõ, care înseamnă „a fi primul, a ocupa primul loc sau cea mai mare demnitate, a avea preeminență”. Adjectivul englezesc preeminent derivă din verbul latin praeeminere (prae [înainte] + eminere [a ieși în evidență]). Indică ceva care excelează sau le surclasează pe toate celelalte în poziție, demnitate, vrednicie, esențialitate sau importanță. Toate aceste trei calități sunt descriptive pentru Hristos și Evanghelia Lui.
Pur și simplu este imposibil să exagerăm centralitatea și preeminența Evangheliei. Nu este singurul mesaj din creștinism, dar este primul în rang, demnitate și frumusețe. El nu suplinește celelalte mari adevăruri ale Scripturii, ci este piatra lor de temelie și prisma prin care adevărata lor înțelepciune este descoperită și pricepută. Ca să o spun simplu, nu există creștinism, nici devoțiune religioasă și nici spiritualitate adevărată separat de Persoana și lucrarea lui Isus Hristos. Evanghelia Lui este cea mai mare revelație a lui Dumnezeu dată oamenilor și îngerilor, este singurul mijloc prin care umanitatea căzută poate fi salvată și este marele mijloc prin care creștinul este motivat și condus spre adevărata pietate sau evlavie. Preeminența lui Hristos și a Evangheliei Lui l-a condus pe John Newton să scrie următoarea strofă:
„Ce credeți voi despre Hristos?” este proba
Care ne testează atât trăirea cât și învățătura;
Dacă nu gândești corect despre El,
Nu poți fi corect în celelalte.
Ce crezi despre Hristos și Evanghelia Lui? Răspunsul pe care tu și eu îl dăm la această întrebare ne spune totul despre noi. Totuși, trebuie să ne aducem aminte mereu că acțiunile noastre sunt cele care ne validează mărturisirea. Dacă Hristos și Evanghelia Lui sunt preeminente în inima și în mintea noastră, atunci cu siguranță El va fi preeminent în proclamarea noastră, El va fi standardul preeminent față de care vom căuta să ne conformăm și El va fi motivația preeminentă a vieții noastre. Cu alte cuvinte, dacă ni s-ar lua tot și ne-ar rămâne acest singur lucru, „Hristos a murit pentru păcatele mele”, noi tot am avea mesajul nostru, ținta noastră, motivația noastră și dorința inimilor noastre!
În următoarele capitole, vom lua în considerare câteva aspecte specifice ale doctrinei și credinței creștine în care Evanghelia lui Isus Hristos are preeminență: revelație, salvare, sfințire, studiu și proclamare. Cititorul trebuie să-și amintească faptul că subiectele pe care le-am abordat nu sunt tratate exhaustiv, ci poate, cel mult, sumar. Un studiu exhaustiv și temeinic a doar uneia din aceste teme nu poate fi cuprins nici în câteva volume. Aceasta este una din problemele majore și durerile inevitabile ori de câte ori studiem chiar și cel mai minuscul aspect al Evangheliei – este infinit! Merită studiat nu doar o viață întreagă, ci o eternitate.
În timp ce începem să cercetăm Scriptura în această carte, mă rog ca scânteia noastră să devină o flacără și interesul nostru de a-L cunoaște pe Hristos să fie transformat într-o pasiune care ne controlează în întregime. Scopul este ca, prin harul lui Dumnezeu și prin resursele Duhului, să putem spune toți împreună cu apostolul Pavel:
Căci dragostea lui Hristos ne constrânge, pentru că judecăm așa: dacă Unul singur a murit pentru toți, toți au murit; și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce a murit și a înviat pentru ei. (2 Corint. 5:14-15, KJV)
Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. (Fil. 3:7-8)
Înainte de a începe, să ne ridicăm glasurile către Dumnezeu în rugăciune cu aceeași pasiune și cerere ca cea a lui Philip Doddridge, scriitor de imnuri, învățător și pastor nonconformist din secolul optsprezece:
Oh, imprimă această Evanghelie pe sufletul meu, până când puterea ei mântuitoare se propagă peste fiecare facultate a mea! Nu vreau doar să o aud, s-o cunosc și să o mărturisesc, ci vreau să o simt! Fă-o „puterea Ta pentru mântuirea mea eternă” (Rom. 1:16); și ridică-mă la acea smerenie, recunoștință tandră, la acel zel activ, neobosit în slujba Ta, pe care îl are cel „căruia i s-a iertat mult” (Luca 7:47) și i s-a iertat în asemenea termeni ca aceștia.