Editorial

Fragmentele următoare sunt extrase din cartea "Tragedie în Biserică".

Da, susţin faptul că astăzi, Dumnezeu poate face pentru noi tot ce a făcut în zilele apostolilor. Oh, puterea care ne aparţine – potenţialul pe care îl avem datorită faptului că El este aici! Drepturile noastre cetăţeneşti sunt încă valabile. Statutul nostru nu a fost revocat.

Dacă astăzi s-ar face un sondaj de opinie pentru a numi cei mai mari zece oameni din lume şi dacă numele noastre nu ar fi incluse între acestea, tot am avea aceleaşi privilegii ca şi ei în lumea lui Dumnezeu. Putem respira aerul minunat al lui Dumnezeu, putem privi cerul Lui albastru, ne putem uita la nesfârşitul veşmânt de stele al cerului de noapte. Putem sta pe pământul tare, putem călca pe el şi putem şti că ne va susţine. Suntem parte a aceastei rase umane la fel de mult ca şi cei mai mari bărbaţi şi femei.

Din punct de vedere spiritual, nu există nici o binecuvântare şi nici un privilegiu date vreodată de Dumnezeu care astăzi, să ne fie refuzate – subînţelegându-se, desigur, că ştim ceea ce spune Biblia. De exemplu, ştim că nu putem avea cerurile noi şi pământul nou în acest moment – deşi putem avea esenţa acestora în lăuntrul nostru în acest moment. De asemenea, ştim că nu putem avea trupul nou pe care ni-l va da Dumnezeu la venirea lui Cristos. Dar toate lucrurile care acum sunt pentru noi, le putem avea şi este uşor să aflăm care sunt acestea.

Atunci, de ce credincioşii nu experimentează tot ceea ce Dumnezeu doreşte pentru ei? De ce a devenit frecventarea bisericii o chestiune socială? De ce biserica şi creştinismul devin o simplă formă şi un ritual?

Din cauză că suntem greşit instruiţi. Am fost greşit învăţaţi. Ni s-a spus că acum, noi suntem diferiţi şi că am tot fost diferiţi de la apostoli încoace. Ni se spune: „Acum, trăim într-o vreme diferită a bisericii. Diavolul e ocupat, iar noi nu putem avea sau trăi ceea ce biserica apostolică a avut şi a trăit.”

Reacţionez vehement la acest fel de învăţătură. Oricine îndrăzneşte să spună asemenea lucruri se află în aceeaşi postură ca şi omul care refuză să-ţi lase copiii să deschidă uşa cămării tale şi pentru a sta la masa ta să mănânce. Orice fel de aşa-numită învăţătură sau expunere care te privează de privilegiile şi făgăduinţele Noului Testament este greşită, iar cel care încearcă să te priveze de acestea e un învăţător fals!

Ai dat vreodată cuiva dreptul de a sta la masa ta la prânz şi de a nu-ţi lăsa copiii să aibă parte la mâncare? Cine are dreptul, în numele învăţăturii greşite, să-ţi împiedice copiii să ia parte la masă? Copiii sunt ai tăi, iar tu eşti responsabil pentru ei. Ai un legământ nescris cu ei, iar masa este întinsă pentru ei. Îţi poţi rezerva dreptul de a le spune cum să se comporte, dar nu ai dreptul să îi privezi de vreun lucru.

Întreb dar, ce drept are cineva să-mi spună, în numele învăţăturii biblice, că eu aparţin unei biserici diferite de biserica apostolică a primului secol? Cine este are dreptul să-mi spună că focul s-a stins în glorie şi că braţul puternic al Cristosului lui Dumnezeu are acum o putere scăzută? Când citesc Noul Testament, cine a fost trimis să-mi spună: „Dar partea asta nu e pentru tine. Pasajul ăla nu e pentru tine. Promisiunea aia nu e pentru tine”? Cui i-a fost dat dreptul să stea astfel la poarta Împărăţiei lui Dumnezeu? Nimănui!

Orice fel de învăţătură sau de expunere biblică ce mă privează de privilegiile şi făgăduinţele Noului Testament, este greşită. Cel care încearcă să mă lipsească de acestea este un învăţător fals.

Un alt motiv pentru care nu primim de la Dumnezeu atât cât ar trebui este nivelul general scăzut al entuziasmului spiritual şi efectul de răcire pe care îl are asupra noastră exemplul rău. Ar fi o nebunie din partea noastră să încercăm să negăm vreunul dintre aceste motive.

Sper că nu intraţi în panică atunci când auziţi câte un cinic spunând: „Resping biserica creştină din cauza tuturor lucrurilor rele de care ştiu că există în anumite congregaţii!” Întotdeauna există ipocriţi. Şi tu şi eu am auzit despre cazuri de excese carnale întâlnite printre pretinşi urmaşi ai lui Cristos. Nu putem nega faptul că un astfel de comportament este întotdeauna o piedică în calea credinţei – şi că, în cazul unora, descurajează fidelitatea.

Desigur, exemplele rele sunt o realitate. Dar să-i respingem pe cei doisprezece apostoli pentru că a existat un Iuda? Sau miile de credincioşi devotaţi din Ierusalim pentru că au existat Anania şi Safira? L-am respinge noi pe Pavel pentru că a existat un Dima? Bineînţeles că nu!

Eu refuz să resping adunarea sfinţilor doar pentru că, din când în când, se iveşte câte un exemplu negativ. Mă îndoiesc că vreunul dintre noi, cei care Îl urmăm pe Domnul, a fost atât de perfect încât să poată susţine că nu a fost niciodată un exemplu rău. Dar iertarea şi restaurarea fac parte din Evanghelia creştină şi din viaţa biruitoare în Trupul lui Cristos! Sângele legământului celui veşnic este ceea ce face pe un păcătos curat şi pe cel slab tare, oferindu-i iertarea şi îndreptăţirea prin îndurarea şi harul lui Dumnezeu.

Să nu numim necurat ce a curăţit Dumnezeu! Există o fântână plină cu sânge şi, oricare ar fi fost trecutul unui copil al lui Dumnezeu, viaţa sa actuală este revelată de Duhul Sfânt ca un frumos dar de la Dumnezeu care depune mărturie pentru Mântuitorul în părtăşia trupului.

Cristos a pecetluit acel legământ veşnic de har cu sângele Lui atunci când S-a dat pe Sine pe cruce. E un legământ ce nu poate fi desfăcut. E un legământ care nu a fost niciodată modificat sau prelucrat.

Astăzi, putem avea puterea, resursele, făgăduinţele şi darurile care au marcat biserica primară. Dacă Îl lăsăm, Cristos va face în noi şi prin noi ce a făcut în şi prin credincioşii adevăraţi imediat după Rusalii.

Potenţialul ne aparţine. Îndrăznim să credem că adevăraţii credincioşi pot experimenta încă o dată un nou val măreţ de putere spirituală? Probabil, acest val nu va veni în biserica mare şi numeroasă preocupată de amuzamentele şi inutilităţile ei lumeşti, dar va veni cu siguranţă la cei care doresc prezenţa şi binecuvântarea lui Dumnezeu mai mult decât doresc orice altceva. Va veni la credincioşii smeriţi, statornici şi consacraţi – oricine şi oriunde ar fi aceştia.

A rata chiar şi într-o mică măsură tot ceea ce Dumnezeu ne oferă, este pură tragedie. Nici un creştin nu-şi permite să rateze ce are Dumnezeu mai bun. Vă mărturisesc că îmi doresc să fiu într-o aşa stare spirituală încât să mă pot bucura de binecuvântările pregătite de Dumnezeu, indiferent de preţ.

Şi îmi doresc ca tu, ca urmaş al lui Cristos şi ca unul care face parte din descendenţa lineară a apostolilor, atunci când te întâlneşti cu alţi semeni credincioşi în Numele Lui pentru a-I onora Prezenţa, să ai parte, de asemenea, de toată plinătatea Lui.