Editorial

2. Aceasta pare să fie semnificația generală a cuvintelor. Dar eu îmi propun acum să iau în considerare un singur mod specific de a „răscumpăra vremea”, și anume, din timpul de somn. 

3. Acest subiect pare să fie extrem de neglijat, chiar și de către oamenii evlavioși. Mulți oameni care sunt extraordinar de conștiincioși în alte aspecte, nu au fost la fel și în acesta. Ei cred că este același lucru dacă dorm mai mult sau mai puțin; și niciodată nu au văzut lucrul acesta din perspectiva corectă – ca o ramură importantă a cumpătării creștine. 

Ca să putem avea o percepție corectă asupra acestui lucru, mă voi strădui să arăt 

 I. CE ÎNSEAMNĂ SĂ RĂCUMPERI TIMPUL DE SOMN 

 II. URMĂRILE NEGATIVE DACĂ NU ÎL RĂSCUMPĂRĂM 

III. CEL MAI EFICIENT MOD ÎN CARE PUTEM FACE LUCRUL ACESTA 

 I. 1. În primul rând, ce înseamnă să răscumperi timpul de somn? Înseamnă, în general, să dormi în fiecare noapte atât cât îți cere trupul și nu mai mult; să îți iei acea măsură de somn care este cea mai favorabilă pentru sănătatea și vigoarea trupului și a minții. 

2. Dar se poate obiecta: „Nu se potrivește același număr de ore de somn la toți oamenii; unii au nevoie de mult mai mult decât alții. Același timp de somn nu va fi suficient nici pentru aceeași persoană de la o perioadă de timp la alta. Când cineva este bolnav sau slăbit de o boală anterioară, el cu siguranță are nevoie de mai mult din acest revigorant natural, decât avea nevoie când era perfect sănătos. Tot astfel va avea nevoie și atunci când puterea și duhul îi sunt extenuate de o muncă grea și de lungă durată.” 

3. Acest lucru este fără îndoială adevărat și confirmat de mii de experimente. Așadar, cine a încercat să fixeze un număr de ore de somn pentru toți, nu a înțeles natura trupului omenesc, atât de diferit de la o persoană la alta; nici cei care și-au închipuit că același număr de ore se potrivește tot timpul la aceeași persoană. E uimitor că un om așa de însemnat ca episcopul Taylor și-a închipuit această ciudățenie și mai mult decât atât, că măsura pe care a stabilit-o pentru standardul general ar fi doar trei din cele douăzeci și patru de ore. Acel om evlavios și chibzuit, dl Baxter, nu a fost cu mult mai aproape de adevăr; el credea că patru ore de somn din douăzeci și patru sunt suficiente pentru orice om. Personal am cunoscut un om extrem de echilibrat care era absolut convins că nici o ființă omenească nu are nevoie să doarmă mai mult de cinci ore din douăzeci și patru. Dar atunci când el însuși a făcut experimentul, a renunțat imediat la opinia sa. Sunt pe deplin convins, după o examinare făcută de-a lungul a mai bine de cincizeci de ani, că, cu excepția a ceea ce pot face unele persoane extraordinare sau care se află în situații excepționale (în care unii oameni au supraviețuit cu foarte puțin somn timp de câteva săptămâni sau chiar luni de zile), un trup omenesc nu poate fi sănătos și plin de viață fără cel puțin șase ore de somn din douăzeci și patru. Sunt sigur că nu am întâlnit niciodată vreun bărbat sau o femeie care să fi avut o sănătate bună timp de un an cu mai puțin somn decât atât. 

4. Și am mai observat că femeile, în general, au nevoie de puțin mai mult somn decât bărbații; probabil deoarece au un trup mai slab și mai firav. Prin urmare, dacă ar fi să mă aventurez să enunț un standard (pasibil de multe excepții și modificări ocazionale), înclin să cred că acesta s-ar apropia de adevăr: bărbații sănătoși, în general, au nevoie de puțin mai mult de șase ore de somn, iar femeile sănătoase, de puțin peste șapte ore de somn în douăzeci și patru de ore. Eu am nevoie de șase ore și jumătate de somn și nu pot fi în formă cu mai puțin. 5. Dacă cineva vrea să știe exact ce cantitate de somn îi cere trupul lui, poate foarte ușor să facă experimentul pe care l-am făcut eu, în urmă cu aproximativ șaizeci de ani: în perioada aceea, mă trezeam în fiecare noapte pe la ora 12 sau 1 și nu puteam să adorm înapoi un timp. Mi-am dat seama imediat că aceasta era din cauză că dormeam mai mult decât aveam nevoie. Pentru a mă convinge, am făcut rost de o alarmă, care mă trezea în dimineața următoare la ora șapte (aproape cu o oră mai devreme decât mă trezisem cu o zi înainte); și tot am stat treaz în noaptea aceea. În dimineața următoare, m-am trezit la ora șase, și, totuși, din nou am stat treaz noaptea. În cea de-a treia dimineață, m-am trezit la ora cinci și tot m-am trezit în timpul nopții. În cea de-a patra dimineață, m-am trezit la ora patru (așa cum, prin harul lui Dumnezeu, am făcut de atunci încoace) și în noaptea aceea nu m-am mai trezit. Acum nu mai stau treaz noaptea decât cel mult un sfert de oră într-o lună de zile. Prin același experiment, trezindu-te în fiecare dimineață din ce în ce mai devreme, oricine poate afla de cât somn are cu adevărat nevoie. 

 II. 1. „Dar de ce ar trebui să depunem acest efort? De ce este nevoie să fim atât de meticuloși? De ce ar trebui să devenim atât de grijulii? De ce este rău să facem ceea ce fac toți ceilalți din jurul nostru? Ce-ar fi să dormim de la ora zece la șase sau șapte, vara și până la ora opt sau nouă iarna?” 

2. Dacă vrei să analizezi corect problema aceasta, vei avea nevoie de multă sinceritate și imparțialitate, fiindcă ceea ce voi spune acum va fi probabil o noutate; ceva diferit de orice altceva ai mai auzit vreodată; diferit de mentalitatea, sau cel puțin de exemplul părinților și apropiaților tăi, ba mai mult, probabil chiar și de exemplul celor mai evlavioase persoane pe care le ai cunoscut vreodată. Înalță-ți, așadar, inima spre Duhul adevărului și roagă-L să te lumineze ca, fără a ține cont de niciun om, să poți vedea și urma adevărul așa cum este în Isus. 

3. Chiar vrei să știi de ce este rău să nu răscumperi tot ce poți din timpul de somn? Să zicem că dormi o oră mai mult pe zi decât îți cere trupul. Ei bine, în primul rând afectezi bunurile materiale; arunci șase ore dintr-o săptămână, care ar putea aduce un câștig temporal. Dacă muncești, ai putea să câștigi ceva în timpul acela, chiar dacă e puțin. Și nu trebuie să neglijezi puținul acesta. Dacă nu îl vrei pentru tine, dă-l celor ce îl vor, iar unii din aceștia nu sunt departe de tine. Dacă nu ai nicio meserie, tot ai putea să îți folosești timpul într-un mod în care să câștigi bani sau ceva valoros pentru tine sau pentru alții. 

4. În al doilea rând, dacă nu răscumperi tot ce poți din timpul de somn, dacă petreci mai mult timp dormind decât este necesar pentru trupul tău, îți faci rău sănătății tale. Nimic nu poate fi mai sigur ca asta, deși este greu de observat, pentru că boala se furișează treptat și pe nesimțite. În felul acesta aproape imperceptibil se creează cadrul apariției multor boli. Aceasta este cauza reală (deși nebănuită) principală a multor boli nervoase, în special. S-au făcut multe cercetări să se afle de ce bolile nervoase sunt mult mai des întâlnite acum printre noi, decât erau printre strămoșii noștri. Multe cauze pot contribui frecvent la apariția acestora, însă principala cauză este că dormim prea mult. În loc să ne trezim la ora patru, mulți dintre noi, care nu sunt obligați să lucreze pentru pâinea lor, stau în pat până la ora șapte, opt sau nouă. Nu trebuie să mergem mai departe cu analiza. Lucrul acesta justifică pe deplin numărul în creștere al acestor boli dureroase. 

5. Se poate observa că, majoritatea dintre acestea nu apar de la prea mult somn, ci de la ceea ce noi credem că este destul de inofensiv: statul prea mult în pat. Prin macerare îndelungată (numită astfel pentru accentuare) între cearșafuri calde, carnea se înfierbântă și devine moale și lipsită de energie. Între timp, nervii devin foarte slăbiți și vine tot alaiul de stări melancolice, amețeli, tremur, proastă dispoziție, până când viața însăși devine o povară. 

6. Un efect des întâlnit al faptului că cineva doarme sau stă în pat prea mult este slăbirea vederii, în special cea care apare pe fond nervos. Când eram tânăr, vederea îmi era deosebit de slăbită. De ce este mai puternică acum, decât în urmă cu patruzeci de ani? Atribui aceasta în principal binecuvântării lui Dumnezeu, care ne înzestrează pe fiecare pentru tot ceea ce ne cheamă să facem. Dar, fără îndoială că modalitatea vizibilă în care a găsit El cu cale să mă binecuvânteze, a fost trezirea de dimineața devreme. 

7. O altă obiecție mai mare la a nu ne trezi devreme și a nu răscumpăra tot ceea ce putem din timpul de somn este că lucrul acesta face rău sufletului ca și trupului; este un păcat împotriva lui Dumnezeu. Lucrul acesta trebuie să fie adevărat din ambele motive anterioare. Pentru că noi nu putem risipi sau neglija (care este unul și același lucru) nicio parte din bunurile acestea pământești și nici nu ne putem ruina sănătatea, fără a păcătui împotriva Lui. 

 8. Dar această necumpătare modernă afectează sufletul într-un mod mai direct – seamănă semințele dorințelor nesăbuite și dăunătoare; aprinde într-un mod periculos poftele noastre firești, pe care cineva care se întinde și cască în pat este pregătit să le împlinească. Aceasta dă naștere și dezvoltă în continuare lenea, obiecție adusă atât de adesea împotriva poporului englez. Deschide calea și pregătește sufletul pentru orice alt fel de necumpătare. Produce o stare generală de moleșeală și slăbiciune, care ne face să ne fie teamă de orice mic inconvenient, ne face să nu mai vrem să renunțăm la plăcerile noastre sau să ne luăm crucea și să o purtăm. Și atunci, cum vom fi în stare (lucru fără de care va trebui să ajungem în iad) să „luăm împărăția cerului cu năvala”? Ne face să fim total nepregătiți pentru a suferi „ca un bun ostaș al lui Hristos” și, prin urmare, pentru a lupta „lupta cea bună a credinței” și pentru a „apuca viața veșnică”. 

9. Ce frumos tratează acel mare om, dl Law, acest subiect important! Nu pot decât să adaug o parte a cuvintelor sale pentru folosul oricărui cititor cu judecată. 

„Nu pun la îndoială faptul că orice creștin sănătos se trezește devreme dimineața. Pentru că este mult mai rezonabil să presupui că o persoană se trezește devreme fiindcă este creștin, decât pentru că este un muncitor, negustor sau servitor. 

Noi considerăm că este ceva respingător ca un om să stea în pat, când el ar trebui să fie la muncă. Nu putem avea gânduri bune despre cineva, dacă el este așa de robit de somn, încât să își neglijeze slujba pentru aceasta. 

Fie ca lucrul acesta să ne învețe să ne imaginăm cât de respingători suntem înaintea lui Dumnezeu dacă stăm în pat, adânciți în somn, în timp ce ar trebui să Îl lăudăm pe Dumnezeul nostru; și dacă suntem atât de robiți de somn, încât să neglijăm închinarea din această cauză. 

Somnul este o stare așa de plictisitoare, monotonă de existență, încât chiar și în ceea ce privește animalele, le disprețuim cel mai mult pe acelea care sunt cele mai moleșite. Așadar, cel ce alege să-și mărească lenevia prin somnul acesta molatic, mai degrabă decât să se trezească devreme pentru devoțiune, alege înviorarea cea mai apatică a trupului înaintea celor mai nobile desfătări ale sufletului. El alege acea stare care este o rușine chiar și pentru animale, mai degrabă decât acea practică care este slava îngerilor. 

10. Mai mult decât atât, cel care nu poate renunța la acest răsfăț nu este mai pregătit pentru rugăciune când se ridică din pat, decât este pregătit pentru post sau pentru orice alt act de lepădare de sine. Într-adevăr, el poate mult mai ușor să citească o rugăciune întreagă, decât să își îndeplinească aceste îndatoriri; însă nu este mai dispus pentru rugăciunea adevărată, decât este pentru post. Întrucât somnul tolerat astfel înmoaie dispoziția noastră și ne face incapabili de a ne bucura de orice altceva în afară de ceea ce se potrivește cu o stare inactivă a minții, cum este somnul. Astfel încât o persoană robită de această lenevie este în aceeași dispoziție când se ridică din pat. Tot ceea ce este nefolositor sau senzual îi face plăcere. Și tot ceea ce cere osteneală și lepădare de sine este de nesuferit pentru el, din același motiv pentru care nu îi place să se trezească. 

11. Nu este posibil ca un epicurian să fie cu adevărat evlavios. El trebuie să renunțe la înclinația sa spre plăcerile trupești înainte de a putea savura bucuria devoțiunii. Acum, cine face din somn un răsfăț inutil își ruinează propriul suflet, făcându-l rob plăcerilor trupești, așa cum face și un epicurian. Nu îi afectează sănătatea așa cum o fac faptele notorii ale necumpătării; dar, ca multe alte capricii moderate, erodează puțin câte puțin, în tăcere, religia adevărată și cufundă sufletul în trândăvie și îl înclină spre plăcerile trupești. 

Lepădarea de sine de orice fel este însăși sufletul și viața evlaviei. Însă cel care nu are nici atât cât să se poată trezi devreme pentru a se ruga, nu poate crede despre sine că și-a luat crucea și că Îl urmează pe Hristos. 

Ce biruințe are asupra lui însuși? Ce mână dreaptă și-a tăiat; pentru ce necazuri este pregătit; ce jertfă este gata să Îi aducă lui Dumnezeu, cel care nu poate fi așa de aspru cu sine încât să se ridice din pat și să se roage, în timp ce muncitorii se trezesc cu bucurie să meargă la muncă? 

 12. Unii oameni nu vor șovăi să îți spună că ei se răsfață dormind mai mult pentru că nu au nimic altceva de făcut; și că, dacă ar fi avut un motiv întemeiat să se trezească, nu ar mai fi pierdut așa de mult timp dormind. Dar lor ar trebui să li se răspundă că ei confundă lucrurile; că au o grămadă de treburi de făcut: au de schimbat o inimă împietrită; au de dobândit adevărata religie în întregime. Căci cu siguranță, despre cel care crede că nu are nimic de făcut, fiindcă nu îi lipsește nimic altceva decât rugăciunile, se poate spune pe bună dreptate că trebuie să caute însăși esența religiei. 

 Prin urmare, nu trebuie să te gândești la ce abatere minoră este să te trezești târziu; ci la cât de sărac ești, dacă îți lipsește adevărata religie și dacă trăiești într-o așa moleșeală și lenevie, care te fac incapabil de a practica îndatoririle fundamentale ale creștinismului. 

Dacă mi-aș fi dorit să nu te preocupi de satisfacerea plăcerilor tale, nu aș fi insistat asupra păcatului risipirii banilor, deși este unul grav; dar mi-aș dori să renunți la o astfel de viață, pentru că aceasta susține în tine o înclinație spre plăcerile trupești, care te face incapabil de a te delecta cu cele mai esențiale doctrine ale religiei. 

Din același motiv, nu insist atât de mult pe acest păcat în sine, de a ne irosi vremea dormind, deși este un păcat mare; dar aș vrea să renunți la acest răsfăț, deoarece produce o moleșeală și lenevie în sufletul tău, care este atât de diferită de acel duh plin de viață, zelos, veghetor, plin de lepădare de sine, care a fost nu numai duhul lui Hristos și al apostolilor și al tuturor sfinților și martirilor care au trăit vreodată printre oameni, dar trebuie să fie și duhul tuturor acelora care nu vor să se afunde în stricăciunea care este în lume. 

 Ajunși aici, trebuie să ne opunem vehement împotriva acestei practici. Trebuie să o punem sub acuzație, nu datorită lucrurilor rele pe care le are sau nu le are, ci pentru că este un obicei universal care se răsfrânge în tot duhul nostru și susține o stare de spirit care este total greșită. 

 Aceasta este în opoziție totală cu evlavia; nu în sensul în care greșelile și alunecările accidentale se opun acesteia, ci așa cum o fire bolnăvicioasă este nefavorabilă sănătății trupului. 

 Pe de altă parte, dacă te-ai trezi devreme în fiecare dimineață, ca dovadă a lepădării de sine, ca o metodă de renunțare la plăcere, ca un mijloc de a răscumpăra timpul și de a-ți pregăti duhul pentru rugăciune, ai descoperi în curând avantajele. Această metodă, deși nu pare a fi decât un detaliu neînsemnat, poate fi o cale de a dobândi multă evlavie. Ți-ar păstra mereu în minte că moleșeala și lenevia sunt blestemul religiei. Te-ar învăța să te ții în stăpânire pe tine însuți și să renunți la alte plăceri și capricii care se războiesc împotriva sufletului. Și tot ceea ce este astfel plantat și udat, Dumnezeu va face cu siguranță să crească.” 

 III. 1. Acum, nu ne mai rămâne decât să ne întrebăm, în al treilea rând, cum am putea răscumpăra vremea, cum am putea proceda în această chestiune importantă. Cum am putea practica, în cel mai eficient mod, această ramură importantă a cumpătării? 

Vă sfătuiesc pe toți cei care sunteți pe deplin convinși de importanța uriașă a acestui lucru, nu lăsați ca acea convingere să se stingă, ci începeți imediat să acționați ca atare. Numai să nu vă încredeți în puterea voastră; dacă veți face așa, vă veți dezamăgi total. Fiți cu adevărat raționali, căci, așa cum nu puteți face nimic bun prin voi înșivă, tot astfel și în cazul acesta particular, toată puterea și determinarea voastră nu vă vor folosi la nimic. Oricine se încrede în sine însuși este blestemat. Până acum nu am găsit nicio excepție. Nu am cunoscut pe nimeni care s-a încrezut în propriile puteri și a putut să țină această hotărâre timp de un an. 

2. În al doilea rând, vă sfătuiesc să strigați la Puternicul pentru putere. Chemați-L pe Cel care are toată puterea în cer și pe pământ și credeți că El va răspunde la rugăciunea care nu iese de pe buze înșelătoare. După cum nu puteți avea prea puțină încredere în voi înșivă, tot astfel nu puteți avea prea multă în El. Așadar porniți în credință; și, cu siguranță, puterea Lui va fi făcută desăvârșită în slăbiciunea voastră. 

 3. În al treilea rând, vă sfătuiesc să adăugați prudență credinței voastre: folosiți cele mai raționale mijloace pentru a vă atinge scopul. În special, începeți prin a vă fixa limitele corect, altfel toată truda voastră va fi în zadar. Dacă vreți să vă treziți devreme, trebuie să vă culcați devreme; tratați problema aceasta cu seriozitate de fiecare dată. În ciuda celor mai dragi și minunați prieteni, în ciuda celor mai stăruitoare rugăminți din partea lor, în ciuda solicitărilor, tachinărilor sau mustrărilor, păstrați-vă cu rigurozitate ora. Treziți-vă exact la timpul stabilit și retrageți-vă fără multă vorbă. Țineți-vă de ora stabilită, chiar dacă aveți treburi foarte urgente de făcut; lăsați-le pe toate până dimineață. Chiar dacă este o cruce așa de mare, o lepădare așa de mare de sine, păstrați ora stabilită, sau dacă nu, totul este pierdut. 

4. În al patrulea rând, vă sfătuiesc să fiți statornici. Respectați ora stabilită pentru deșteptare fără întreruperi. Nu vă treziți în două dimineți la rând, iar în a treia dormiți mai mult; faceți de fiecare dată ce v-ați apucat să faceți. „Dar mă doare capul.” Nu băga în seamă asta. Îți va trece repede. „Dar sunt neobișnuit de moleșit; ochii îmi sunt foarte îngreunați. Atunci nu trebuie să mai negociezi, altfel este o cauză pierdută, ci trezește-te imediat. Iar dacă nu îți trece moleșeala, întinde te puțin după o oră sau două de când te-ai trezit. Dar nu permite ca ceva să te facă să încalci această regulă; trezește-te și îmbracă-te la ora hotărâtă. 

5. Poate vei spune: „Sfatul tău este bun; dar vine prea târziu! Am încălcat deja regula aceasta. O perioadă de timp m-am trezit constant; nimic nu mă împiedica. Însă am renunțat la obiceiul aceasta puțin câte puțin și acum l-am abandonat de ceva vreme.” Atunci, în numele lui Dumnezeu, începe din nou! Începe de mâine, sau mai degrabă din seara aceasta, mergând în pat devreme, neținând seama nici de oameni și nici de treburi. Începe cu mai multă neîncredere în sine decât înainte, dar cu mai multă încredere în Dumnezeu. Urmează doar aceste câteva reguli și, îți spun din toată inima, Dumnezeu îți va da biruința. În scurt timp, dificultatea va dispărea, dar beneficiile vor rămâne pentru totdeauna. 

6. Dacă vei spune: „Dar nu pot să mai fac acum ceea ce am făcut atunci, pentru că nu mai sunt ce am fost: am multe dereglări în organism, nu am o stare sufletească bună, mâinile îmi tremură, sunt foarte slăbit.” Răspunsul meu este că toate acestea sunt simptome nervoase, care au apărut în mare parte datorită faptului că ai dormit prea mult; probabil că acestea nu vor dispărea niciodată, până când nu vei îndepărta cauza. Așadar, tocmai de aceea, nu doar pentru a te pedepsi singur pentru nebunia și necredincioșia ta, dar și pentru a-ți recupera sănătatea și puterea, reia obiceiul trezirii de dimineața devreme. Nu există nicio altă cale; nu ai nimic altceva de făcut. Nu ai nicio altă posibilitate de recuperare a sănătății trupului și minții tale, într-o măsură destul de acceptabilă. Nu te distruge pentru totdeauna. Nu merge pe calea care duce la porțile morții. Îți spun din nou ce am spus și mai devreme: în numele lui Dumnezeu, începe din nou chiar de astăzi. Este adevărat, va fi mai dificil decât ți-a fost la început. Dar îndură dificultatea pe care ți-ai adus-o singur asupra ta și nu va dura mult timp. Soarele Neprihănirii va răsări în curând din nou și îți va vindeca sufletul și trupul. 

7. Totuși, să nu îți imaginezi că acest singur lucru, trezirea devreme, este suficient pentru a te face creștin. Nu. Deși acest singur lucru, să nu te trezești, te poate face să rămâi în starea de păgân, fără nimic din spiritul creștinului; deși acest singur lucru (în special dacă l-ai mai biruit înainte) te va face să rămâi rece, formal, împietrit, mort și total incapabil de a face măcar un singur pas înainte în sfințenia adevărată; totuși, acest singur lucru te va ajuta doar puțin ca să devii un creștin adevărat. Nu este decât un pas din multe altele; dar este unul. Și după ce îl faci pe acesta, mergi mai departe. Mergi înainte spre lepădarea de sine în general și cumpătarea în toate lucrurile, spre o hotărâre fermă de a lua crucea în fiecare zi oriunde ești chemat. Mergi înainte spre o preocupare deplină cu tot gândul care era în Hristos, cu sfințenia lăuntrică și apoi cea exterioară. Astfel vei fi nu doar aproape, ci în totalitate creștin. Astfel îți vei sfârși alergarea cu bucurie, te vei trezi și te vei sătura de chipul Lui.