O mică pasăre sunt eu
Izolată de câmpurile de aer curat;
Și în colivia mea stau și cânt
Celui ce m-a așezat aici;
Sunt mulțumită să fiu o prizonieră,
Fiindcă, Dumnezeul meu, aceasta-Ți place Ție.

Nimic altceva nu am de făcut;
Cânt toată ziulica;
Și Cel pe care-mi place cel mai mult să-L încânt
Ascultă cântul meu;
El a prins și a legat aripa mea rătăcitoare,
Dar tot Se pleacă să mă audă cântând.

Tu ai urechi de auzit,
O inimă care iubește și binecuvântează;
Și chiar dacă tonurile mele sunt așa de grosolane,
Tu tot vrei să le auzi;
Fiindcă Tu știi, când se aud ele,
Că dragostea, dragostea dulce, le insuflă pe toate.

Colivia mea mă închide de jur împrejur;
Din ea nu pot fugi;
Dar chiar dacă aripa mea este strâns legată,
Inima mea este în libertate.
Zidurile temniței mele nu pot controla
Zborul, libertatea sufletului.

Oh, e bine să plutesc peste
Aceste zăvoare și gratii, în sus
Spre Cel al cărui plan îl ador,
A cărui providență o iubesc;
Și în voia Lui puternică găsesc
Bucuria, libertatea minții. 

(Din Cartea creștină de versuri mistice care va fi disponibilă în curând)