Se pare că noi creştinii de astăzi tânjim mai mult ca Domnul să fie
cu noi în lumea asta decât ca noi să fim cu El în ceruri. De ce?
Pentru că suntem mai ataşaţi de lumea de acum decât de cea viitoare.
Pentru că ne uităm mai mult la ceea ce se vede decât la ceea ce nu se vede.
Pentru că suntem mai conştienţi de lucrurile de acum decât de cele viitoare.
Cât de rar se mai aude printre noi salutul „Maranata”!
Cât de puţini sunt cei care iubesc venirea Lui!
Când Ioan L-a auzit pe Domnul Isus spunând: „Da, Eu vin curând”, dorinţa şi tânjirea inimii lui s-au exprimat imediat în cuvintele: „Amin! Vino Doamne Isuse!” Care este reacţia naturală a inimii tale când auzi aceste cuvinte?
Ah, fraţi şi surori, Mireasa Domnului Isus, El vine curând! Ce e cu răceala asta din mijlocul nostru?
Apostolul Pavel înainte de a spune „Maranata” a spus aceste cuvinte: „Dacă nu iubeşte cineva pe Domnul nostru Isus Hristos să fie anatema!”
Dacă cineva proroceşte în Numele Domnului şi nu Îl iubeşte pe Domnul nostru Isus Hristos să fie anatema, despărţit de Hristos pentru totdeauna.
Dacă cineva vorbeşte în limbi şi nu Îl iubeşte pe Domnul nostru Isus Hristos să fie anatema.
Dacă cineva are toată credinţa încât mută munţii şi nu Îl iubeşte pe Domnul nostru Isus, să fie anatema.
Dacă cineva îşi împarte toată averea pentru hrana săracilor şi nu iubeşte pe Domnul nostru Isus Hristos, să fie anatema.
Dacă cineva face evanghelizare, predică... etc, şi nu Îl iubeşte pe Domnul nostru Isus, să fie anatema.
Dacă cineva este un creştin formal, îşi spune rugăciunile, citeşte Biblia, merge la Biserică, dar nu este îndrăgostit de Domnul Isus, inima lui nu arde după El, să fie despărţit de El pentru totdeauna; nu are ce căuta lângă Domnul Isus în veşnicie.
Avem nevoie urgentă de trezire. Într-o trezire după voia lui Dumnezeu, cerul e mai real decât pământul, iar în timp ce prezenţa Domnului Isus se manifestă vizibil în adunări, în case, creştinii spun împreună cu apostolul Pavel: „ar fi cu mult mai bine să fim cu El”. Acesta a fost spiritul din Biserica primară şi din perioadele de trezire a Bisericii. O Biserică care nu se ridică la o asemenea trăire, nu se va ridica nici în slavă să stea lângă Acela care a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea.
A.W. Tozer: „Singurul fel de trezire de care sunt interesat câtuşi de puţin este acel fel de trezire care îi va face pe oameni să se cutremure cu extaz în prezenţa Domnului Isus Hristos.”
Leonard Ravenhill: „Domnul Isus vine după o Mireasă, nu după o văduvă, nici după o Biserică bolnavă.”