El a fost crezut de miliarde de oameni și, indiferent cât de întunecate par a fi perspectivele Bisericii, Împărăția lui Hristos nu este nici măcar acum o Împărăție nesemnificativă. Cei care își bat joc de ea râd prea devreme. Ea se află încă în raza unei lumini slabe, așa cum a spus Voltaire, dar lumina ei slabă este lumina de dinaintea dimineții, și nu cea a apusului. Urmează să vină vremuri mai strălucitoare; dar chiar și acum, până în clipa de față, istoria Bisericii nu poate fi spusă fără o recunoștință plină de adorare față de Dumnezeu. Ea a fost caracterizată de nebunie, și-a pierdut puterea, dar, la fel ca Samson, și‑o va redobândi. Înșelată și prostită în zilele lui Constantin, ea a acceptat ca niște păgâni botezați să proclame o legătură adulterină între Biserică și Stat, iar din ziua aceea slava ei s-a îndepărtat și puterea a părăsit-o. 
Oare se va pocăi? Biserica compromisă se duce după amanții ei, căutându-și grâul și vinul din mâinile lor, și ea spune împăraților și împărăteselor de pe pământ: „Fiți voi capul meu, și să mă conducă senatorii voștri!”. În timp ce ea face lucrul acesta, Dumnezeu nu o poate binecuvânta, și nu o va binecuvânta în vreo măsură însemnată. Când a fost luat chivotul? Numai atunci când a fost apărat de sabia carnală. Când a triumfat chivotul? Oare nu atunci când a fost lăsat singur, în slava sa, și când l-a doborât pe Dagon la pământ? 

Atunci când Biserica vizibilă se întoarce la castitatea ei față de Hristos, ea va spune: „Nu avem nimic a face cu parlamentele și cu regii, cu excepția faptului de a-i converti; împărăția noastră este una specială, iar problemele de stat îi sunt străine. Noi nu cerem sprijin financiar; nu ne pasă de persecuțiile voastre; lăsați-ne în pace; tot ce cerem este o scenă vizibilă și niciun favor”. 

Mireasa lui Hristos nu vine în lume să se joace cu politicile prinților; lucrarea ei este una mai înaltă. Ea se sprijină numai de Domnul ei, și nu jură supunere nimănui altcuiva. 

Îndepărtați duhul lumesc, și veți vedea zile strălucitoare; dar marea piedică din fața bisericii de azi este brațul de carne: titlurile înalte, răsunătoare, ale prelaților ei, palatele episcopilor ei – uimiți-vă, ceruri, de faptul că succesorii apostolilor ar putea fi proprietari de palate! – caracterul preoțesc al slujitorilor ei și lipsa simplității evanghelice. Lucrurile acestea o împiedică din mers; dar eliberați Biserica de lucrurile acestea, și brațul dezvelit al lui Dumnezeu va dobândi în curând biruința adevărului în țara aceasta. 

În ce mă privește pe mine, Îl binecuvântez și Îl măresc pe Domnul că, deși o mare secțiune a Bisericii vizibile s-a purtat precum o curvă, într-un mod atât de josnic în mijlocul națiunilor, totuși El nu a lepădat-o cu totul. El păstrează o companie aleasă, care Îl urmează pe Miel oriunde merge El; pe steagul ei este scris: „Un domn, o credință, un botez”; și lozinca ei este: „Unul singur este Stăpânul nostru, anume Hristos, iar noi toți suntem frați”. În ce privește lumea, vom căuta convertirea ei, dar nu vom intra niciodată în alianță cu ea; cu atât mai puțin ne vom pleca grumajii înaintea împăraților și prinților ei!