Editorial

Cu totul neanunțată și de cele mai multe ori nedescoperită în timpurile moderne a apărut o nouă cruce în cercurile populare evanghelice. Este ca vechea cruce, dar diferită: asemănarea este superficială; diferențele, fundamentale.

Din această nouă cruce a izvorât o nouă filosofie a vieții creștine, și din acea nouă filosofie a apărut o nouă tehnică evanghelică – un nou tip de întâlnire și un nou fel de predicare. Acest nou evanghelism folosește același limbaj ca și cel vechi, dar conținutul lui nu este același și accentul lui nu este ca cel de dinainte.

Vechea cruce nu face niciun schimb de mărfuri cu lumea. Pentru firea mândră a lui Adam a însemnat finalul călătoriei. A dus la îndeplinire sentința stabilită de Legea de pe Sinai. Noua cruce nu este opusă rasei umane; mai degrabă este un amic prietenos și, dacă este înțeles cum trebuie, este sursa oceanelor distracției curate, bune și a bucuriei inocente. Îl lasă pe Adam să trăiască fără să se amestece. Motivația vieții lui este neschimbată; el trăiește încă pentru propria lui plăcere, doar că acum îi place să cânte refrenuri și să se uite la filme creștine în loc să fredoneze cântece indecente și să bea lichior tare. Accentul încă este pus pe plăcere, chiar dacă distracția este acum pe un plan mai înalt din punct de vedere moral, dacă nu chiar intelectual.

Noua cruce încurajează o abordare evanghelistică nouă și cu totul diferită. Evanghelistul nu cere abnegarea vechii vieți înainte să poată fi primită noua viață. El predică similitudini, nu contraste. El caută să manipuleze interesul public arătând că acest creștinism nu cere nimic neplăcut; mai degrabă el oferă același lucru pe care îl oferă și lumea, numai că la un nivel mai înalt. Orice lucru după care strigă acum lumea înnebunită de păcat este prezentat inteligent ca fiind chiar lucrul pe care îl oferă Evanghelia, doar că produsul religios este mai bun.

Noua cruce nu ucide păcătosul, ci îl redirecționează. Îl angrenează într-un mod mai curat și mai încântător de viață și îi cruță respectul de sine. Celui care se afirmă îi spune: „Vino și afirmă-te pentru Hristos”. Celui egoist îi spune: „Vino și laudă-te în Domnul”. Celui care caută senzații tari îi spune: „Vino și bucură-te de fiorul părtășiei creștine”. Mesajul creștin este înclinat în direcția modei actuale pentru a-l face acceptabil pentru public.

Filosofia din spatele acestor lucruri poate fi sinceră, dar sinceritatea ei nu o face să nu fie falsă. Este falsă deoarece este oarbă. Ea ratează totalmente întregul sens al crucii.

Vechea cruce este un simbol al morții. Ea susține sfârșitul aspru şi violent al ființei umane. Omul din vremurile romane care și-a luat crucea și a început să parcurgă drumul și-a luat deja la revedere de la prietenii lui. El nu avea să se mai întoarcă înapoi. Pleca pentru a i se pune capăt. Crucea nu a făcut niciun compromis, nu a modificat nimic, nu a cruțat nimic; ea a ucis tot ce este în om, în mod complet și definitiv. Nu a încercat să fie în relații bune cu victima ei. A lovit crud și dur și, atunci când și-a terminat treaba, omul nu mai exista. Rasa adamică este sub sentința morții. Nu există comutare şi nicio scăpare. Dumnezeu nu poate accepta vreun rod al păcatului, oricât de inocent sau frumos ar părea în ochii oamenilor. Dumnezeu îl salvează pe om omorându-l și apoi înviindu-l la o viață nouă.

Evanghelismul care face paralele prietenoase între căile lui Dumnezeu și căile omului nu este fidel Bibliei și este nemilos față de sufletele celor care îl ascultă. Credința lui Hristos nu este paralelă cu lumea, ci o intersectează. Venind la Hristos noi nu ne ridicăm vechea noastră viață într-un plan superior; o lăsăm la cruce. Bobul de grâu trebuie să cadă în pământ și să moară.

Noi, cei care predicăm Evanghelia, nu trebuie să ne considerăm reprezentanți ai departamentului de relații publice, trimiși să stabilească o relație bună între Hristos și lume. Nu trebuie să ne imaginăm că suntem însărcinați să facem ca Hristos să fie acceptat în marile afaceri, în presă, în lumea sportului sau în educația modernă. Nu suntem diplomați, ci profeți, iar mesajul nostru nu este un compromis, ci un ultimatum.

Dumnezeu oferă viața, dar nu o viață veche îmbunătățită. Viața pe care o oferă este o viață provenită din moarte. Stă întotdeauna de cealaltă parte a crucii. Oricine vrea să o aibă trebuie să treacă sub toiag. Trebuie să se repudieze și să fie de acord cu sentința dreaptă a lui Dumnezeu împotriva lui.

Ce înseamnă aceasta pentru individ, pentru omul condamnat care vrea să găsească viață în Hristos Isus? Cum poate fi transpusă în viață această teologie? El trebuie doar să se pocăiască și să creadă. Trebuie să renunțe la păcatele sale și apoi să se lepede de sine. Nu trebuie să ascundă nimic, nu trebuie să apere nimic, nu trebuie să scuze nimic. Nu trebuie să caute să cadă de acord cu Dumnezeu, ci trebuie să își plece capul în fața loviturii provocate de supărarea neînduplecată a lui Dumnezeu și să recunoască faptul că este vrednic de moarte.

Odată ce acest lucru este înfăptuit, fie ca el să privească țintă, cu o încredere simplă, la Mântuitorul înviat, și de la El va veni viață, naștere din nou, curățire și putere. Crucea care a curmat viața pământească a lui Isus pune acum capăt păcătosului; și puterea care L-a înviat pe Hristos din morți îl învie acum la o nouă viață împreună cu Hristos.

Pentru acela care nu este de acord cu aceasta sau o numește doar o perspectivă îngustă și personală asupra adevărului, lăsați mă să spun că Dumnezeu Şi-a pus semnul de aprobare asupra acestui mesaj din timpurile lui Pavel până în prezent. Fie că este exprimat sau nu în exact aceleași cuvinte, acesta a fost conținutul tuturor predicilor care au adus viață și putere lumii de-a lungul secolelor. Misticii, reformatorii și oamenii trezirii au pus accent pe aceasta, și semnele, minunile și lucrările mărețe ale Duhului Sfânt au mărturisit despre aprobarea lui Dumnezeu.

Îndrăznim noi, urmașii unei asemenea moșteniri a puterii, să modificăm adevărul? Îndrăznim noi, cu cioturile creioanelor noastre, să ștergem schiţa planului [făcut de Marele Arhitect] sau să modificăm tiparul arătat nouă pe Munte? Ferească Dumnezeu! Haideți să predicăm vechea cruce și vom cunoaște vechea putere.