Editoriale

Capitolul 21 din cartea „Trezirea”

„Cine este acesta, care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare, şi calcă mândru, în plinătatea puterii Lui? – „Eu sunt Cel ce am făgăduit mântuirea, şi am putere să izbăvesc!” – „Dar pentru ce Îţi sunt hainele roşii, şi veşmintele Tale ca veşmintele celui ce calcă în teasc?” – „Eu singur am călcat în teasc, şi nici un om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel ...

Citește în continuare

Urmatoarele fragmente fac parte din cartea "Creşte-ţi copiii pentru Hristos", scrisă de Andrew Murray. Fie ca Dumnezeu să o folosească pentru slava Lui în căminele copiilor Săi!

Manoah a zis: „Acum, dacă se va împlini cuvântul Tău, ce va trebui să păzim cu privire la copil, şi ce va fi de făcut?” (Judecători 13:12) Îngerul Domnului s-a arătat soţiei lui Manoah pentru a-i prevesti naşterea unui copil care urma să fie un nazireu pentru Domnul şi un izbăvitor ... Citește în continuare

Fragmentul următor face parte din cartea "Rădăcina celor drepţi", de A.W. Tozer.

Un filozof german a spus cu mulţi ani în urmă că un om, cu cât are mai mult în inima lui, cu atât mai puţin va cere din lumea exterioară; nevoia excesivă de sprijin din exterior este dovada falimentului omului interior.

Dacă lucrul acesta e adevărat (şi eu cred că este), atunci înclinaţia excesivă de astăzi pentru orice formă de distracţie sau amuzament este dovada că ...

Citește în continuare

Dumnezeul nostru este fericitul Dumnezeu. V-aţi gândit vreodată la sursa fericirii Lui? Dacă v-aţi gândit, probabil aţi descoperit că sursa fericirii Lui nu este una exterioară dată de galaxii sau de unele întâmplări din univers; ci este interioară, adică se găseşte chiar în El, în Dumnezeul trinitar. Mai exact, se găseşte în Isus Hristos, în Fiul.

Când Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, El nu a părăsit sânul Tatălui, ci a continuat să rămână în sânul Tatălui ...

Citește în continuare

„Aş vrea să-mi alin durerea; dar mă doare inima în mine. Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o ţară depărtată.” „Nu mai este Domnul în Sion?” „Nu mai este în ea împăratul ei?” – „Pentru ce m-au mâniat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?” „Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mântuiţi!” – Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m-apucă groaza. Nu este nici un leac alinător în Galaad? Nu este ...

Citește în continuare

Doamne Isuse, dă-mi o mai adâncă pocăinţă, o groază de păcat, o spaimă de apropierea lui. Ajuta-mă să fug în curăţie de el şi să hotărăsc cu gelozie că inima mea va fi doar a Ta.

Dă-mi o încredere mai adâncă, ca să mă pot pierde pentru a mă găsi în Tine, temelia odihnei mele, izvorul fiinţei mele. Dă-mi o mai adâncă cunoaştere a Ta ca Mântuitor, Stăpân, Domn şi Rege. Dă-mi o mai adâncă putere în rugăciunea personală, mai ...

Citește în continuare

Venim pe această lume cu mâinile goale. Pe măsură ce timpul trece, acumulăm posesiuni, relaţii şi cunoştinţă. Nu trebuie să ţinem aceste lucruri strâns, ci uşor, ca pe un împrumut de la Dumnezeu, deoarece atunci când plecăm de pe acest pământ, mâinile noastre vor fi din nou goale. Giulgiul de înmormântare nu are buzunare.

Câteodată suntem despărţiţi de posesiunile pământeşti înainte de moarte. Dacă ne ţinem cu hotărâre de ele, vom bombăni şi ne vom plânge deoarece simţim că am ...

Citește în continuare

1.Pocăinţa mimată
„Pocăit”, un termen devenit un invectiv în spaţiul românesc. Apelativul „pocăitule” are, în general, o conotaţie vădit dispreţuitoare. „Pocăiţi” sunt consideraţi a fi cei care aparţin denominaţiilor evanghelice. Şi totuşi, astăzi, însuşirea acestei titulaturi nu mai comportă semnificaţia reală pe care o poartă termenul în sine. Mulţi pocăiţi nu mai sunt pocăiţi. Asta se vede limpede. Chiar şi de către cei din afara tronsonului evanghelic. Pocăinţa este mult subdimensionată. Totuşi nu e dispărută încă. Dar o reevaluare se ... Citește în continuare

Cum îi putem determina pe creştinii noştri căldicei să înţeleagă că nici un lucru din lume nu este atât de important ca dragostea lui Dumnezeu şi voia lui Dumnezeu?

Nu e nevoie de o mare înţelepciune pentru a înţelege că trăim într-o generaţie de oameni total încrezători în ei înşişi. Ne merge atât de bine şi prosperăm în atâtea feluri, încât simţim o mică nevoie de Dumnezeu. În ciuda a ceea ce ne-a spus Dumnezeu despre pericolele mândriei, noi suntem ...

Citește în continuare

O, Dumnezeule Prea Înalt şi slăvit, gândul la seninătatea Ta infinită mă întăreşte, pentru că trudesc şi mă spetesc muncind, neliniştit şi întristat, dar Tu eşti întotdeauna pacea desăvârşită. Planurile Tale nu Îţi provoacă temeri sau nelinişti că nu se vor împlini, ele sunt la fel de statornice ca dealurile veşnice. Puterea Ta nu cunoaşte margini, bunătatea Ta nu are limite. Tu aduci ordinea în mijlocul confuziei, iar înfrângerile mele sunt biruinţele Tale: Domnul, Dumnezeul Atotputernic domneşte!

Vin la Tine ...

Citește în continuare