Editoriale

„Aş vrea să-mi alin durerea; dar mă doare inima în mine. Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o ţară depărtată.” „Nu mai este Domnul în Sion?” „Nu mai este în ea împăratul ei?” – „Pentru ce m-au mâniat ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?” „Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mântuiţi!” – Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu, mă doare, m-apucă groaza. Nu este nici un leac alinător în Galaad? Nu este ...

Citește în continuare

Doamne Isuse, dă-mi o mai adâncă pocăinţă, o groază de păcat, o spaimă de apropierea lui. Ajuta-mă să fug în curăţie de el şi să hotărăsc cu gelozie că inima mea va fi doar a Ta.

Dă-mi o încredere mai adâncă, ca să mă pot pierde pentru a mă găsi în Tine, temelia odihnei mele, izvorul fiinţei mele. Dă-mi o mai adâncă cunoaştere a Ta ca Mântuitor, Stăpân, Domn şi Rege. Dă-mi o mai adâncă putere în rugăciunea personală, mai ...

Citește în continuare

Venim pe această lume cu mâinile goale. Pe măsură ce timpul trece, acumulăm posesiuni, relaţii şi cunoştinţă. Nu trebuie să ţinem aceste lucruri strâns, ci uşor, ca pe un împrumut de la Dumnezeu, deoarece atunci când plecăm de pe acest pământ, mâinile noastre vor fi din nou goale. Giulgiul de înmormântare nu are buzunare.

Câteodată suntem despărţiţi de posesiunile pământeşti înainte de moarte. Dacă ne ţinem cu hotărâre de ele, vom bombăni şi ne vom plânge deoarece simţim că am ...

Citește în continuare

1.Pocăinţa mimată
„Pocăit”, un termen devenit un invectiv în spaţiul românesc. Apelativul „pocăitule” are, în general, o conotaţie vădit dispreţuitoare. „Pocăiţi” sunt consideraţi a fi cei care aparţin denominaţiilor evanghelice. Şi totuşi, astăzi, însuşirea acestei titulaturi nu mai comportă semnificaţia reală pe care o poartă termenul în sine. Mulţi pocăiţi nu mai sunt pocăiţi. Asta se vede limpede. Chiar şi de către cei din afara tronsonului evanghelic. Pocăinţa este mult subdimensionată. Totuşi nu e dispărută încă. Dar o reevaluare se ... Citește în continuare

Cum îi putem determina pe creştinii noştri căldicei să înţeleagă că nici un lucru din lume nu este atât de important ca dragostea lui Dumnezeu şi voia lui Dumnezeu?

Nu e nevoie de o mare înţelepciune pentru a înţelege că trăim într-o generaţie de oameni total încrezători în ei înşişi. Ne merge atât de bine şi prosperăm în atâtea feluri, încât simţim o mică nevoie de Dumnezeu. În ciuda a ceea ce ne-a spus Dumnezeu despre pericolele mândriei, noi suntem ...

Citește în continuare

O, Dumnezeule Prea Înalt şi slăvit, gândul la seninătatea Ta infinită mă întăreşte, pentru că trudesc şi mă spetesc muncind, neliniştit şi întristat, dar Tu eşti întotdeauna pacea desăvârşită. Planurile Tale nu Îţi provoacă temeri sau nelinişti că nu se vor împlini, ele sunt la fel de statornice ca dealurile veşnice. Puterea Ta nu cunoaşte margini, bunătatea Ta nu are limite. Tu aduci ordinea în mijlocul confuziei, iar înfrângerile mele sunt biruinţele Tale: Domnul, Dumnezeul Atotputernic domneşte!

Vin la Tine ...

Citește în continuare

Prezentăm în acest editorial două fragmente din cartea „Isus este biruitor!”. Domnul să vă încurajeze şi să vă mustre prin ele cel puţin în măsura în care am avut şi noi parte de ele. Maranata, Domnul nostru vine!

Am motive să cred că mulţi oameni încearcă astăzi să conducă bisericile creştine fără să fi cedat vreodată în faţa călăuzirii înţelepte şi eficiente a Duhului Sfânt. El este cu adevărat duh de înţelepciune, de pricepere şi de sfat. Numai ... Citește în continuare

„În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”; de aceea, şi „Amin”, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.” (2Corinteni 1:20).

Amin este un cuvânt ebraic puternic care probabil că nu are un echivalent adecvat, format dintr-un singur cuvânt în limba română. Este exploziv atunci când este rostit ca o confirmare din partea noastră faţă de orice promisiune a lui Dumnezeu. Dumnezeu dă promisiunea, iar noi spunem „Amin!”. Amin aduce ... Citește în continuare

Aceasta scrisoare constituie capitolul final al cărţii "Predici de trezire", de William C. Burns. Fie ca inima ta, cititorule, să fie cercetată sau încurajată prin Duhul lui Dumnezeu de cuvintele acestui martor al lui Hristos şi să te alipeşti tot mai mult de El.

Dragii mei prieteni,

De multe ori m-am gândit să vă scriu, dar mereu am fost împiedicat din anumite motive; iar acum mi-am luat în grabă stiloul pentru a vă scrie câteva rânduri ...

Citește în continuare

Prezentăm în acest editorial capitolul 8 din cartea "Întorc vorba diavolului" de A.W.Tozer. Fiţi binecuvântaţi şi de mesajul acestei cărţi, voi toţi cei ce-L căutaţi pe Domnul din toată inima!

Avem urgent nevoie de un nou fel de reformă în toate bisericile noastre creştine – o reformă care ne va determina nu numai să acceptăm voia lui Dumnezeu, ci şi să o căutăm şi să o adorăm într-un mod practic! La un moment dat în istorie, câţiva credincioşi ... Citește în continuare