O biografie a lui John Sung

El a văzut situația din China cât se poate de clar. Neputința metodei prin care misionarii străini îi educau, îi pregăteau și îi numeau pe bărbați ca angajați ai societăților misionare, era evidentă peste tot. Pentru bărbații fără o chemare clară de la Dumnezeu pentru lucrare și chiar fără o cunoaștere personală și mântuitoare a lui Hristos, lucrarea creștină era doar o profesie, un mijloc de ocupație. Efectul asupra Bisericii chineze ca întreg, având conducători de acest fel, era dezastruos. Iar John Sung a realizat cât de puțin se putea face atâta timp cât bărbați neconvertiți sau nespirituali erau în control. 

Când John Sung a intrat într-o sferă mai largă a slujirii, ca evanghelist autonom la conferința din Hinghwa, era deplin conștient de chemarea lui de a fi un Ioan Botezătorul și de a condamna păcatul oriunde putea fi găsit; el nu s-a dat înapoi de la sarcina lui dificilă. Credea că Dumnezeu îi dăduse doar cincisprezece ani în care să își împlinească lucrarea și nici măcar o dată în acei cincisprezece ani nu s-a cruțat pe sine sau nu s-a abătut de la mandatul lui. 

A început să se cerceteze pe sine și să se întrebe de ce nu erau oamenii mântuiți. Și-a recunoscut lui însuși că până atunci fusese adesea mulțumit să le dea oamenilor ceea ce vroiau să audă, dar acum își dorea numai beneficiul lor spiritual. Într-o noapte, după ce a mers la culcare, a auzit zgomot de rugăciune la etaj. Era gazda lui, pledând înaintea lui Dumnezeu pentru trezire: ,,Doamne, fă-mă să vad trezire în Nanchang, sau lasă-mă să merg acasă, în America!”. John Sung a coborât din pat, s-a îmbrăcat și a îngenuncheat și el la marginea patului să se roage: ,,Doamne, cu mine cum rămâne? Vreau eu cu adevărat să văd trezire? Oh, revelează-Ți puterea! Folosește-ne! Privim spre Tine!” Ca răspuns la această rugăciune, Dumnezeu i-a arătat lui John că dacă era ca lumina eternității să strălucească în inimi, el trebuia să tragă deoparte cortina păcatului. Trebuia să atace întăriturile păcatului din inima omenească, înainte să poată veni vreo biruință în Biserica creștină. 

La întâlnirile din timpul săptămânii, pentru elevi și pentru personalul profesorilor, anterioare conferinței principale, el a predicat despre subiectul păcatului în fiecare seară. Fără milă, a expus păcatele necredincioșilor și ale creștinilor cu numele deopotrivă. Duhul Sfânt a adăugat convingerea Lui [de păcat], iar tinerii și vârstnicii erau complet zdrobiți. John nu avusese niciun alt gând decât al unei lucrări tainice a Duhului în inimile copiilor. Nu se așteptase niciodată la vreo evidență exterioară a puterii Duhului, sau ca El să-Și pună mâna peste oameni într-un mod așa de impresionant. Dar asta s-a întâmplat. Au existat multe semne exterioare ale durerii profunde. Copiii și profesorii au fost în aceeași măsură mișcați, și în total, 180 au venit la Hristos, mărturisindu-și păcatele și au fost adăugați la biserică. Pe parcursul celei de-a doua săptămâni, întâlnirile principale ale conferinței au fost în deosebi pentru lucrătorii din biserică și pentru membrii Societății Evanghelistice. Dr-ul Sung a predicat zilnic despre nevoia de a fi vase curate, dacă acestea vroiau să primească plinătatea Duhului Sfânt pentru slujirea creștină. Tinerii care se împăcaseră cu Dumnezeu în timpul primei săptămâni erau încă prezenți și se rugau acum pentru părinții și prezbiterii lor, ca ei și toți slujitorii din biserică să devină vase sfinte în slujba lui Dumnezeu. 

Aceia care fuseseră cei mai critici au ajuns sub convingerea judecății divine și au strigat către Dumnezeu cu lacrimi pentru iertare. Toată lumea s-a alăturat în rugăciune pentru umplerea cu Duhul Sfânt. 

John a spus după timpul din Nanchang: ,,Experiența de aici m‑a învățat cele trei secrete ale trezirii: 1. O mărturisire deplină a păcatului, 2. Rugăciunea pentru plinătatea cu Duhul Sfânt. 3. Mărtusirea publică pentru Hristos. 

La sfârșitul fiecărui mesaj, obișnuia să facă apel, cu vocea lui aspră și cu o adâncă emoție: ,,O, prieteni, sunteți voi gata pentru îndatorire? Sunt mâinile voastre curate pentru lucrare? Cunoașteți puterea Duhului Sfânt în viețile voastre? Apelați la Dumnezeu pentru ea! Pregătiți-vă pentru lucrare! Rugați-vă! Ridicați-vă și rugați-vă! Întindeți-vă mâinile și apucați-L pe Dumnezeu!”. Și marea adunare se ridica și, rugându-se împreună cu voce tare, pledau pentru ei înșiși și pentru milioanele fără Hristos din China. Fiecare provincie, cu excepția uneia, era reprezentată. Când mâinile erau ridicate în implorare părea ca și cum, la fel ca Estera de odinioară, acești oameni și-au întins mâinile pentru a atinge sceptrul Regelui, de dragul țării lor iubite.

Dr-ul Sung scrie în jurnalul său: ,,Preaiubiți colegi și frați creștini! De ce depindeți încă de suportul financiar al străinilor? Ar trebui să priviți la Domnul tuturor lucrurilor și să înțelegeți că a venit timpul ca Biserica să fie independentă, autonomă și autoîntreținută – cu adevărat independentă!” 

Un pastor al altei biserici interzisese congregației sale să participe la întâlnirile dr-ului Sung. Dar în ultima seară a venit. Dumnezeu ,,l-a apucat” și a mărturisit în mod public că timp de șase ani nici nu își citise Biblia, nici nu avusese un timp de părtășie dimineața cu Dumnezeu. Era și un doctor creștin în oraș, dar era prea mândru ca să îngenuncheze când s-a rugat. Într-o zi, în timp ce opera în sala de operații, brațul lui a refuzat să răspundă creierului. A căzut imediat pe genunchi și a strigat la Dumnezeu să îi refacă brațul și să îi salveze viața pacientului. Dumnezeu i-a auzit rugăciunea. Un alt om era la întâlniri, care a fost ,,boxer” în răscoala din anii 1900 și care era vinovat de moartea unui misionar. Din acel moment brațul lui a fost paralizat. Într-o zi l-a auzit pe dr-ul Sung întrebând: ,,Crezi că Domnul care l-a mântuit pe tâlharul de pe cruce, te poate mântui pe tine?”. El a strigat imediat: ,,Da!”, și deodată brațul i s-a însănătoșit! Vestea acestui miracol s-a răspândit și mulți i-au dat slavă lui Dumnezeu. 

Primul lui mesaj pentru studenți a fost despre ,,nașterea din nou” și mulți au venit în față să își mărturisească păcatul și să se împace cu Dumnezeu. Directorul școlii a obiectat împotriva predicării lui John Sung, susținând că toți studenții erau deja ,,mântuiți”. A fost o controversă teologică. Dar printre studenți acuratețea teologică nu avea niciun loc. Ei experimentau o lucrare nouă a Duhului Sfânt în inimile lor. Mulți s‑au rugat de-a lungul nopții și au fost umpluți cu Duhul Sfânt. 

Aici a avut prima oară predica lui renumită: ,,Deschide sicriul!”. Nu era îndeajuns, a insistat el, să ascultăm o predică. Sicriul inimilor noastre trebuie să fie deschis și faptele moarte scoase afară, una câte una! Mulți conducători din biserică, dintre care unii veniseră din Kirin, au cedat și au făcut o mărturisire publică a păcatului. În timp ce dr-ul Sung s-a rugat pentru ei și și-a pus mâinile peste ei, au fost umpluți cu Duhul, mulți dintre ei primind darul vindecării și al scoaterii demonilor. S‑au întors în districtele lor pentru a depune o mărturie plină de putere pentru Hristos. Slava lui Dumnezeu a fost încă o dată revelată. 

O mamă rugativă avea un fiu ateu, care fusese în America de trei ori în timpul studiilor. Acest bărbat o ura pe mama lui pentru că se ruga pentru el și chiar se gândise să o omoare. Când a fost invitat la întâlniri de un prieten a consimțit să meargă, ,,doar ca să îl vadă pe acel nebun Sung sărind peste tot pe platformă”! Dar a ajuns sub o convingere adâncă de păcat și a îngenuncheat acolo unde avea să îi mărturisească totul lui Dumnezeu. Apoi a trecut pe partea cealaltă a bisericii, unde femeile, după tradiția chineză, stăteau separat, și a căutat-o pe mama sa. Cu o voce tremurândă i-a cerut iertare, iar ea plângea cu suspine zgomotoase în timp ce-L lăuda pe Dumnezeu că răspunsese la rugăciunea ei de ani îndelungați. 

În timp ce dr-ul Sung predica, Duhul Sfânt convingea de păcat, neprihănire și judecată. Într-o seară, șeful poliției din Beijing a fost prezent și seara următoare și-a adus toată familia. Toți au fost convertiți în mod clar. Bărbatul însuși și-a mărturisit păcatul crimei, aranjând moartea unui om pentru a îi lua banii. De asemenea, obținuse casa frumoasă în care locuia prin manipulare ilegală. Mărturisirea și îndreptarea au fost urmate de bucuria păcatelor iertate și întreaga familie a început o nouă viață în Hristos. Un alt funcționar vârstnic a participat la întâlniri cu soția lui și cu o concubină tânără frumoasă, pe care o luase recent în familie. Toți trei au fost convertiți, iar legătura dintre soț și fată a fost ruptă. Un ofițer din armată a mărturisit că primea mite mari și chiar unul dintre slujitorii creștini a mărturisit că își însușea pe nedrept fonduri ale bisericii. S-a calculat o sumă totală de 20.000 de dolari care a fost returnată ca despăgubire plătită din motive de conștiință, evidență a faptului că predicarea era și etică și practică în esență. Un pastor în vârstă a spus că nu mai văzuse ceva asemănător în cei patruzeci de ani în care avusese legătură cu biserica. 

Dar o astfel de mișcare a Duhului lui Dumnezeu nu a fost lăsată necontestată. Unul dintre prezbiterii bisericii a avut înainte legătură cu o organizație de ajutorare în caz de inundații și și-a însușit pe nedrept 50.000 de dolari. Când a fost convins de acest păcat, a fost refractar în a ,,deschide sicriul” și chiar a suspectat că dr‑ul Sung își direcționa atacurile înspre el personal, în timp ce, bineînțeles, John nu știa nimic despre trecutul omului. Acest bărbat, în furia lui, a luat 200 de studenți la biserică într-o seară, hotărât să suspende întâlnirea. Timpul stabilit dinainte era 7:30. John predica în acea seară despre Pavel și Sila în închisoare, iar refrenul pentru seară era ,,El poate rupe orice lanțuri!”. Prezbiterul și echipa lui așteptau în afara bisericii, când la ora șapte cine altul a venit, decât comandantul garnizoanei orașului, cu escorta lui! Încercarea de a tulbura [întâlnirea] va trebui făcută în altă seară! Intențiile prezbiterului au devenit cunoscute și dr-ul Sung a trebuit să fie însoțit la și de la fiecare întâlnire de sute de creștini. Prezbiterul a fost împiedicat în împlinirea întențiilor lui rele. 

Era, de exemplu, o doamnă bine cunoscută, studentă reîntoarsă din America, ce a devenit ca un copil mic în umilința ei și în simplitatea credinței. O altă doamnă, pe de altă parte, care era concubina unui ofițer de armată fumător de opiu, vroia să creadă, dar era refractară în a renunța la legătura ei. Ea s-a împotrivit cu persistență convingerii Duhului Sfânt și în cele din urmă a înnebunit. O avertizare pentru păcătoșii care nu se pocăiesc! 

Dr-ul Sung scrie că lecțiile pe care le-a învățat din experiențele celor șase luni anterioare erau lecțiile muntelui Carmel: distincția dintre adevărat și fals, ceea ce este din fire și ceea ce este din Duh. Focul Duhului nu trebuia așteptat ca răspuns la strigătele și frenezia zgomotoasă a profeților falși. Încrederea liniștită și credința lui Ilie au fost cele care au făcut să se coboare focul. Viața sinelui trebuie să fie mistuită înainte ca strigătul ,,Domnul, El este Dumnezeu!” să se audă. Doar focul Duhului poate distruge diferențele care îi separă pe creștini, le poate topi inimile și îi poate uni în armonie și părășie adevărate. 

Bărbatul care a căzut între tâlhari a fost prezentat ca un prototip al membrului bisericii căruia diavolul i-a furat credința, rugăciunea, Scriptura și l-a lăsat pe jumătate mort. De ce îl lasă diavolul pe jumătate mort și nu îi pune capăt? Deoarece bisericile pline de creștini jefuiți și pe jumătate morți vor sluji cauzei diavolului mai mult decât orice altceva. Creștinii vii trebuie să facă lucrarea de a salva și a le reda celor pe jumătate morți comorile lor de credință, rugăciune și Scriptură. 

O ilustrație favorită a nevoii de a fi umpluți cu Duhul Sfânt era să fie adusă pe platformă o plită ușoară cu cărbuni. Bucăți de cărbuni – murdari și reci – erau considerate a fi ca majoritatea membrilor bisericii. Și o bucată deosebit de mare era, bineînțeles, pastorul! Ceea ce aveau toți [cărbunii] nevoie era să intre în foc, ca să îi facă să ardă până când erau înroșiți! Și rezista rareori ispitei de a preciza că dura mult mai mult timp pentru pastorul plin de sine și mai mare să se aprindă, decât pentru ceilalți! 

Într-o bază misionară, misionara decorase frumos platforma cu palmierii, ferigile și ghivecele ei de mușcate. Dr-ul Sung evidenția inutilitatea jumătăților de măsură în a trata păcatul, când a observat plantele. ,,Nu are niciun rost să curăți păcatul și să îl tai puțin mai jos! Trebuie să îl scoți din rădăcini!”. Și, potrivindu-și acțiunea cu ceea ce spunea, s-a apucat de treabă să scoată plantele una câte una, împrăștiindu-le pe jos. Nu mai era nicio decorație florală pe platformă ziua următoare! 

Un incident este de interes special. Un anume prezbiter din biserică, din China de Nord, a participat la întâlniri și într-o zi dr-ul Sung, necunoscându-l deloc pe bărbat, a arătat cu degetul spre el și a zis: ,,Ipocritule!”. Prezbiterul l-a acuzat în mod gerșit pe pastorul bisericii că dăduse informații împotriva lui. În seara următoare, prezbiterul s-a așezat pe un alt loc, dar degetul acuzator a dat de urma lui și s-a adus aceeași acuzație. Prezbiterul, având pe conștiință un păcat ascuns de mare gravitate și sfâșiat de frica descoperirii, a făcut o cădere nervoasă. Biserica a aranjat întâlniri de rugăciune speciale pentru refacerea lui. Într-o zi, convins că pastorul îi destăinuise trecutul, a amenințat să îl ucidă și a mers mai departe prin a îl invita pe pastor la el acasă. În ciuda persuasiunii prietenilor, care știau despre amenințare, pastorul a acceptat invitația. Abia a pășit în intrarea principală că prezbiterul l-a și lovit ucigător cu un cuțit. Pastorul a căzut brusc pe genunchi, strigând: ,,Doamne, salvează-l pe prezbiterul...!”, lăsând cuțitul să se izbească inofensiv de perete, rupându-se pe jumătate. Văzând aceasta, însuși prezbiterul a căzut pe genunchi lângă pastor și și-a mărturisit cu fervoare ticăloșiile. Curând a ajuns la iertarea păcatelor și a devenit un lucrător creștin zelos. 

Odată, observând că unul dintre diaconi nu dădea niciun răspuns la oricare dintre invitațiile de a mărturisi nevoi specifice pentru rugăciune, dr-ul Sung l-a numit și, cu o desconsiderare supremă a ,,feței”, căreia chinezii îi acordă o așa importanță, a sugerat  sarcastic că, de vreme de diaconul ajunsese la biruință în toate aspectele, era timpul să iasă ca să își spună mărturia! Cu altă ocazie, i-a invitat pe toți predicatorii care doreau rugăciune specială să își dea numele pe o foiță de hârtie. Pe una dintre acestea a respins-o imediat, fără ca măcar să se uite la nume, afirmând că cel care a scris-o era un ipocrit. Realitatea era că, respectivul trăia în păcat. John Sung nu tolera nicio ipocrizie, nicio mândrie și era un dușman înverșunat al oricărui compromis  cu ,,firea”. Nimeni nu putea scăpa să nu ajungă sub condamnare. Aceia care se predau Duhului făceau progrese, dar cei care se împotriveau deveneau împietriți. 

,,Sunt mulți oameni mai buni decât mine! În ce privește interpretarea Scripturilor, nu sunt la înălțimea lui Watchman Nee! Ca predicator, nu sunt la înălțimea lui Wang Ming-tao! Ca scriitor, nu mă pot compara cu Marcus Cheng! Ca muzician, sunt cu mult departe de Timothy Chao! Nu am răbdarea lui Alfred Chow! Ca persoană publică, nu am eleganța socială a lui Andrew Gih! Există un singur lucru în care îi depășesc pe toți, și anume în a Îl sluji pe Dumnezeu cu fiecare strop din puterea mea!” 

Dl Boon Mark își amintește cum vestimentația și conduita dr‑ului Sung i-a atras imediat pe creștinii siamezi. Dar ceea ce l-a impresionat pe dl Boon Mark a fost că ,,el vorbea foarte puțin, predica mult și se ruga și mai mult”. Mesajul lui era Evanghelia simplă despre păcat și iertare, predicată cu putere de convingere. Oamenii plângeau și strigau sub convingerea adâncă de păcat și mulți au fost convertiți. Minunile de vindecare ale căror faimă ajunseseră în Thailanda din China, s-au repetat în Thailanda. Dl Boon Mark vorbește despre orbi care văd, șchiopi care umblă, muți care își recapătă vorbirea și multe tipuri de boli vindecate. El afirmă că aceste cazuri au fost autentice și trainice. Ca de obicei, a fost lăsată în urmă o organizație evanghelistică cu sute care și-au dat cuvântul să iasă în grupuri mici o dată pe săptămână ca să mărturisească. Odată ce repulsia și reținerea inițiale erau înfrânte, mărturia multora a fost că au găsit o bucurie necunoscută vreodată înainte în această slujire, și o dată pe săptămână a crescut la două sau trei ori pe săptămână. 

Predicatori și prezbiteri, precum și bărbați, femei și copii de pe scaune, au fost smeriți când au realizat cum inimile lor împărțite, umblarea lor lumească și rugăciunile lor fără putere îi jefuiseră de puterea deplină a Cincizecimii. 

,,Când, pentru prima dată în China, m-am rugat pentru bolnavi, abia am îndrăznit să îmi deschid ochii după 'amin-ul' rugăciunii. Auzise Domnul? Nu fusese toată aceasta o presupunere îndrăzneață a mea? Oare nu stăteam eu ca un șarlatan, în fața tuturor acelor oameni simpli, credincioși? Nu ar fi fost mai bine dacă aș fi lăsat de o parte acest întreg experiment? Oh, ce rușinat sunt acum de toate acele gânduri de îndoială! O putere incredibilă lucra și locul de întâlnire s-a cutremurat de lauda și recunoștința oamenilor care fuseseră eliberați. Totuși, nu pot garanta că voi veți fi toți vindecați. Domnul nu a vindecat toți bolnavii. Lui nu I se permitea mereu să intervină ca să îi vindece pe bolnavi, în zilele Lui. Cu atât mai puțin atunci slujitorilor Săi!” 

Un om bogat, care avea o casă în suburbia rezidențială modernă Bogor, bărbat care nu era creștin, a fost așa atras de dr-ul Sung încât a rugat pe cineva să îl ia și să îi facă cunoștință cu marele predicator. A luat cu el un pachet care conținea un dar foarte substanțial în bani, pe care intenționa să i-l dea dr-ului Sung. Dar dr-ul Sung, cu abilitatea sa de a pătrunde dincolo de aparența oamenilor, a văzut imediat că bărbatul nu era convertit. În loc să accepte darul cu eleganță, l-a azvârlit, fără a ține deloc cont de curtoazia rasei chineze, și l-a îndemnat pe bărbat să se pocăiască și să se întoarcă la Domnul. Poate că acest incident ilustrează la fel de bine ca oricare altul indiferența totală a dr-ului Sung față de bani. Fără îndoială, gazda lui de la Bogor, locul următoarei sale campanii, l-a întrebat odată care era secretul succesului său ca evanghelist. Răspunsul lui a fost franc, dar revelator, și unul care sugerează declinul multora care au pornit bine cândva: ,,Fiți atenți în privința banilor. Fiți atenți în privința femeilor. Și fiți atenți să mergeți acolo unde Dumnezeu conduce: când Domnul cheamă, El va deschide ușa”. 

La ultima întâlnire a lui John din Surabaya, a trebuit să predice în genunchi ca să diminueze durerea de la șold... În Beijing, s-a confirmat că era bolnav de cancer, precum și de tuberculoză...