Dar oare este Dumnezeu limitat la câteva unităţi de putere, aşa încât să Şi-o epuizeze? A făcut Dumnezeu lumea şi apoi a căzut de oboseală spunând "M-a secătuit de puteri"? Ce fel de vorbire absurdă este aceasta - ca şi cum un lucru ar putea lua ceva din Dumnezeu? El, care are toată puterea existentă, poate face un soare, o stea şi o galaxie la fel de uşor cum poate ridica un măcăleandru din cuibul lui. Dumnezeu poate face orice lucru la fel de uşor cum poate face alt lucru.
Acest adevăr se aplică în special domeniului necredinţei noastre. Ezităm să Îi cerem lui Dumnezeu să facă lucruri "grele" deoarece ne închipuim că El nu le poate face. Dar dacă sunt lucruri uşoare, Îi cerem lui Dumnezeu să le facă. Dacă avem o durere de cap, spunem: "O, Dumnezeule, îndepărtează-mi durerea". Dar, dacă avem probleme cu inima, nu-i cerem Domnului să le rezolve, pentru că acestea sunt "prea grele" pentru Domnul! Ce ruşine! Nimic nu este greu pentru Dumnezeu - absolut nimic. Nimic! În toată puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu El poate să facă orice lucru la fel de uşor cum face orice alt lucru.
Atributele lui Dumnezeu nu sunt o teologie a turnurilor de fildeş la care au acces doar învăţaţii, ci sunt adevăruri pentru mine şi pentru tine. Care este problema ta? Ai o soţie rea cu care nu poţi trăi, sau un soţ rău care te tratează ca pe un câine? Nimic nu este prea greu pentru Isus. Ai un şef la serviciu care este atât de dur cu tine încât ţi-e teamă că vei face o cădere nervoasă? Dumnezeu îi poate face faţă acelui şef. Ai o fire pe care nu o poţi controla? Dumnezeu se va ocupa de ea dacă Îl laşi. Nu există vreun lucru de care Dumnezeu să nu se poată ocupa. Nu există vreo situaţie de care Dumnezeu să nu aibă grijă. Nimic nu este prea greu pentru Isus şi niciun om nu poate lucra ca El.
Acel păcat urât care a fost asupra ta atât de mult timp - îl urăşti atât de tare; a fost acolo prea mult timp; ai dori să fii liber. Dar tu nu ai curajul să crezi. Îţi cer următorul lucru - îndrăzneşte să crezi că Domnul, Dumnezeul omnipotent trăieşte şi că la El toate lucrurile sunt cu putinţă. El are toată puterea existentă. Nevoia ta nu este nimic în comparaţie cu lucrurile mari pe care Dumnezeu le-a făcut.
O, minunăţia, misterul şi slava fiinţei lui Dumnezeu!
Creştinismul este puternic sau slab, în funcţie de conceptul lui despre Dumnezeu. Insist asupra următorului lucru, pe care l-am spus de multe ori: problema fundamentală a Bisericii de astăzi este concepţia ei nevrednică despre Dumnezeu. Religia noastră e mică deoarece dumnezeul nostru este mic.
Religia noastră este slabă deoarece dumnezeul nostru este slab. Religia noastră nu este nobilă deoarece dumnezeul pe care Îl slujim nu este nobil. Nu Îl vedem pe Dumnezeu aşa cum este El.
Îmi place să explic lucrurile mergând la Dumnezeu Însuşi, dincolo de toate, şi să arăt că învăţăturile Sfintei Scripturi îşi au originea în natura lui Dumnezeu. Ele sunt ceea ce sunt deoarece Dumnezeu este ceea ce este. Aceste învăţături se bazează pe caracterul lui Dumnezeu şi sunt garantate de atributele neschimbătoare ale Atotputernicului Domn, Dumnezeu, Cel îmbătrânit de zile.
Convingerea pe care o am cu privire la faptul că trebuie să redobândim conceptul desăvârşirii lui Dumnezeu a fost tot mai întărită odată cu trecerea anilor. Trebuie să vedem din nou cât de grandios [plin de măreţie] este Dumnezeu, cât de frumos şi cât de perfect. Apoi trebuie să începem să îl predicăm, să îl cântăm, să scriem despre el, să îl promovăm, să îl proclamăm, să îl spunem şi să ne rugăm până când redobândim conceptul maiestăţii, până când conştientizarea divinului revine în religia noastră, până când ne recâştigăm abilitatea şi dorinţa de a ne retrage în inimile noastre şi de a ne închina înaintea lui Dumnezeu în liniştea propriilor noastre duhuri.
Am încercat să îi întorc pe oameni de la lucrurile exterioare la lucrurile interioare ale religiei. Am încercat să îndepărtez norii şi să Îl arăt pe Dumnezeu în gloria Sa. Am fost aproape singur în propovăduirea acestui lucru şi a fost un lucru foarte ciudat. Foarte rar auzi un om vorbind ceva despre Dumnezeul Cel Sfânt. Oamenilor le place să audă acest subiect, şi mă invită să predic despre el în multe locuri. Dar de ce nu apucăm această idee? Nu ştiu de ce, dar eu nu sunt descurajat.
Dacă noi mergem mai departe aşa cum suntem, răspândind religia noastră deteriorată, creştinismul nostru slăbit în mai multe zone până când Domnul va veni, El Se va ivi prin nori şi Se va arăta maiestuos şi minunat în cerul de sus, şi pe pământul de jos, sub mare, şi pretutindeni oamenii se vor pleca şi Îl vor recunoaşte ca Domn şi Împărat. Dar eu aş vrea să văd că această atitudine este adusă înapoi Bisericii înainte ca acel ceas dramatic să vină. Aş vrea ca noi să vedem şi să cunoaştem acest lucru acum.
Scriptura vorbeşte mult despre cer, dar suntem atât de ocupaţi cu trăirea noastră aici, încât nu suntem prea preocupaţi de cer. Nu voi încerca să-l descriu; mi-e teamă că mintea celui care încearcă să descrie cerul se va deteriora din cauza greutăţii sarcinii. Aşa ceva nu poate fi făcut. Cerul, însă, este un loc al frumuseţii supreme; atât putem spune. De ce? Deoarece acolo se află perfecţiunea frumuseţii.
Vă întreb: ce are lumea de oferit? Nimic. Suntem bombardaţi permanent de reclame care ne fac să credem că dispozitivele pe care le fabrică ei sunt demne de atenţia noastră. Nu! Dacă vrei să mergi undeva şi ai nevoie de o maşină, cumpără una, dar să nu-ţi imaginezi că e minunată. Dacă vrei să zbori spre San Francisco, zboară, dar să nu-ţi imaginezi că e minunat. Să nu îţi imaginezi că există ceva minunat.
"Îl vor numi: Minunat!" (Isaia 9:6), doar El poate atrage şi provoca uimirea îngerilor, a heruvimilor, a serafimilor, a arhanghelilor şi a tuturor fiinţelor şi creaturilor. Numai El este minunat, şi El a venit la noi pentru a ne împăca cu Sine. Cât de frumos, cât de minunat!
Este un cântec care spune: "Ia toate interesele mele trecătoare, fă-le să moară, şi dă-mi-L numai pe Dumnezeu". Dacă vrei să te rogi strategic, într-un fel care să-I facă plăcere lui Dumnezeu, roagă-te ca Dumnezeu să ridice oameni care să vadă frumuseţea Domnului Dumnezeului nostru şi care să înceapă să o predice şi să o prezinte oamenilor în loc să ofere linişte sufletească, eliberare de fumat, un serviciu mai bun şi o casă de vacanţă mai drăguţă. La ce foloseşte toată religia noastră bună şi activă dacă Dumnezeu nu este în ea?
La ce ne foloseşte dacă am pierdut maiestatea, reverenţa, închinarea - conştientizarea divinului? La ce ne foloseşte dacă am pierdut simţul Prezenţei şi abilitatea de a ne retrage în propriile noastre inimi şi de a-L întâlni pe Dumnezeu în grădină? Dacă am pierdut acest lucru, de ce să construim încă o biserică? De ce să convertim mai mulţi oameni la un creştinism sterp? De ce Îi aducem pe oameni să urmeze un Salvator care este atât de departe încât nu îi recunoaşte?
Avem nevoie să îmbunătăţim calitatea creştinismului nostru, şi nu vom reuşi niciodată aceasta până când nu ridicăm conceptul nostru despre Dumnezeu la nivelul conceptului avut de apostoli, de înţelepţi, profeţi, sfinţi şi reformatori. Când Îl punem pe Dumnezeu înapoi acolo unde Îi este locul, ne vom mişca din nou în sus, în mod instinctiv şi automat; întreaga spirală a direcţiei noastre religioase va fi îndreptată în sus. Dar noi încercăm să înfăptuim acest lucru prin metode; încercăm să îl producem prin tehnologie; noi încercăm să creăm treziri prin trucuri publicitare.
Încercăm să provăm religia, uitând că ea se bazează pe caracterul lui Dumnezeu. Dacă am o concepţie josnică despre Dumnezeu, religia mea nu poate fi decât o chestiune ieftină, diluată. Dar, în cazul în care conceptul meu despre Dumnezeu este demn de Dumnezeu, atunci religia mea poate fi nobilă şi demnă; poate fi reverenţioasă, profundă, frumoasă. Aceasta vreau să văd încă o dată printre oameni. Vrei să te rogi în felul acesta?
Oh, Dumnezeule, Tatăl nostru, cât de uşor este devii un apostat, să trăieşti şi totuşi să fii mort. Cât de uşor este să devii membru al unui grup de biserică format din oameni veseli, vorbăreţi şi hazoşi, în timp ce lumea trece şi judecata se apropie, iadul îşi lărgeşte graniţele şi anticristul se pregăteşte să preia controlul. În timp ce lumea se unifică şi se pregăteşte pentru un împărat, oh, Dumnezeule, biserica mea se joacă şi spune: "Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimicâ" (Apocalipsa 3:17). Avem tot mai mulţi membri şi mai mulţi bani decât am avut vreodată. Bisericile noastre sunt tot mai costisitoare, şcolile noastre sunt pline şi programele noastre sunt nenumărate. Dar noi uităm, oh, Dumnezeul meu, că a scăzut foarte mult calitatea creştinismului nostru.
Oh, Te implorăm, redă, redă Bisericii Tale viziunea Ta. Redă Bisericii Tale priveliştea Măreţului Dumnezeu. Arată-ne faţa Ta, frumoasa Ta faţă, dă-ne vederea permanentă a Maiestăţii. Nu cerem o rază trecătoare; vrem o permanentă revelare a Ta în toată splendoarea Ta.