Un Mare Preot milos și vrednic de încredere
-
Categorii
-
ISBN978-606-8895-36-9
-
Disponibilă din30 martie 2020
-
Număr pagini266
-
Dimensiuni14,8 x 21
-
Tip copertăBroșată
-
Carte audio
Cărți din aceleași categorii
Studii din cartea Evrei
Cartea Evrei a fost scrisă ca să înalțe măreția
Mântuitorului nostru și importanța Evangheliei lui Isus Hristos.
În aceste
mesaje, Martyn Lloyd-Jones dezvăluie bogățiile și frumusețile mesajului
Evangheliei prezentat în toată această carte unică a Bibliei și pledează atât înaintea
necredincioșilor ca să ia aminte la acest mesaj venit din cer, cât și înaintea
credincioșilor ca să nu se depărteze sau să stea nepăsători față de Evanghelia Domnului
Isus Hristos.
1. Mântuirea - cea mai mare nevoie
2. Singura cale de scăpare oferită de Dumnezeu
3. Autoritatea Evangheliei
4. De ce este măreață mântuirea
5. Scopul venirii Lui
6. Moartea Lui pentru noi
7. Două perspective, două destine
8. Nu-I este rușine să-i numească „frați”
9. O mântuire așa de mare
10. Frați
11. Pe deplin Dumnezeu, pe deplin om
12. Marele nostru Preot credincios, neschimbător
13. Maturitate deplină
14. Modelul
15. Poporul lui Dumnezeu
16. Evitarea judecății viitoare
17. Dacă Dumnezeu este pentru noi...
18. Cele două perspective
19. Nu le este rușine de Dumnezeul lor
Un lucru
care diferențiază Evanghelia lui Isus Hristos de așa de multe remedii
ineficiente oferite astăzi omenirii este următorul: Evanghelia lui Isus Hristos
ne cere să gândim. Nimic nu arată atât de mult ignoranța cu privire la
Evanghelia lui Isus Hristos ca faptul de a o considera doar un soi de
emoționalism sau o chestie care te face să plângi. Nu am nicio îndoială că
există momente când biserica lui Dumnezeu lasă într-adevăr această impresie, că
oamenii doar stau pe scaune și cântă, și cântă până când sunt așa de intoxicați
de propriul cântat încât încetează să mai gândească. Devin așa de încărcați din
punct de vedere emoțional încât sunt gata să asculte și să accepte orice. Însă
aceasta nu este Evanghelia care se găsește în Noul Testament. Evanghelia spune:
„Trebuie să ne ținem de lucrurile...” ˗ „veniți să judecăm împreună” (2:1;
Isaia 1:18). Pretinde a fi adevărul, și adevărul este totdeauna ceva ce, în
primul rând, se adresează minții și ne cere să gândim.
Lucrul de care ar trebui
să fiu cu adevărat preocupat nu este alinarea temporară sau rezolvarea unei
probleme particulare. Înainte de toate acestea, trebuie să iau în considerare
starea mea reală înaintea lui Dumnezeu, mai ales când voi muri și voi sta
înaintea Lui la judecată. Multe lucruri din viața și lumea aceasta ne pot da
alinare temporară. Multe agenții ajută într‑adevăr. Psihologia poate ajuta;
multe culte ajută. Ele ajută într‑adevăr oamenii să se simtă mai bine. Dar dacă
permiți acestei alinări să te facă să simți că totul este bine, dacă spui:
„Sunt în regulă” și mergi mai departe trăind fără să te gândești la Dumnezeu și
fără să te pregătești să-L întâlnești, atunci lucrul care îți oferă alinare
temporară este un mesager din iad. Stă între tine și Dumnezeu și a fi pregătit
să-L întâlnești.
Există Cineva căruia nu-I este rușine să ne numească
frați și El este moștenitorul tuturor lucrurilor! Te simți sărac, și gol, și
slab, și părăsit, că nu ai nimic și că ești un nimeni? Iată răspunsul meu
pentru tine: Dacă ești creștin, dacă te afli în procesul acesta de a fi
sfințit, Domnului Isus Hristos nu-I este rușine să te numească fratele sau sora
Lui, și El este moștenitorul tuturor lucrurilor. „Toate lucrurile sunt ale
voastre”. De ce? Deoarece „voi sunteți ai lui Hristos, și Hristos este al lui
Dumnezeu” (1 Cor. 3:21, 23).
Pe măsură
ce încerc să studiez tot mai mult Cuvântul lui Dumnezeu și încerc să trăiesc în
el și să zăbovesc asupra Lui, ajung tot mai mult la concluzia că probabil cea
mai bună definiție a credinței în ultima analiză este de a o exprima în felul
acesta: credința înseamnă că sunt mulțumit să nu înțeleg anumite lucruri și
sunt mulțumit cu ceea ce mi-a fost descoperit.
Adevărata
măsură a dragostei lui Dumnezeu este distanța de la eternitatea gloriei la
adâncimea Calvarului și până când nu ai măsurat-o în felul acesta, să nu
vorbești despre dragostea lui Dumnezeu ˗ tu nu știi nimic despre ea. Principiul
este acesta: nu viața este cea care contează, nici lucrurile care ni se
întâmplă în viață ˗ ci felul în care le facem față. Odată ce înțelegem acest
lucru, nu mai suntem preocupați de lucrurile care se vor întâmpla. „A plecat,
fără să știe unde se duce” (11:8), și fără să-i pese ce avea să se întâmple.
Lucrul important în viață nu este
să știi ce se va întâmpla, nici să speculezi în privința aceasta, ci să înveți
cum să trăiești în așa fel încât să nu conteze ce se întâmplă.