Cookies ne ajuta la livrarea serviciului. Folosind serviciul nostru, consemnati la utilizarea cookies-urilor. Mai multe

Un Mare Preot milos și vrednic de încredere

Format tipărit | 30.0 RON
Cantitate
Studii din cartea Evrei 

Cartea Evrei a fost scrisă ca să înalțe măreția Mântuitorului nostru și importanța Evangheliei lui Isus Hristos. 

În aceste mesaje, Martyn Lloyd-Jones dezvăluie bogățiile și frumusețile mesajului Evangheliei prezentat în toată această carte unică a Bibliei și pledează atât înaintea necredincioșilor ca să ia aminte la acest mesaj venit din cer, cât și înaintea credincioșilor ca să nu se depărteze sau să stea nepăsători față de Evanghelia Domnului Isus Hristos.
1. Mântuirea - cea mai mare nevoie
2. Singura cale de scăpare oferită de Dumnezeu
3. Autoritatea Evangheliei
4. De ce este măreață mântuirea
5. Scopul venirii Lui
6. Moartea Lui pentru noi
7. Două perspective, două destine
8. Nu-I este rușine să-i numească „frați”
9. O mântuire așa de mare
10. Frați
11. Pe deplin Dumnezeu, pe deplin om
12. Marele nostru Preot credincios, neschimbător
13. Maturitate deplină
14. Modelul
15. Poporul lui Dumnezeu
16. Evitarea judecății viitoare
17. Dacă Dumnezeu este pentru noi...
18. Cele două perspective
19. Nu le este rușine de Dumnezeul lor
Un lucru care diferențiază Evanghelia lui Isus Hristos de așa de multe remedii ineficiente oferite astăzi omenirii este următorul: Evanghelia lui Isus Hristos ne cere să gândim. Nimic nu arată atât de mult ignoranța cu privire la Evanghelia lui Isus Hristos ca faptul de a o considera doar un soi de emoționalism sau o chestie care te face să plângi. Nu am nicio îndoială că există momente când biserica lui Dumnezeu lasă într-adevăr această impresie, că oamenii doar stau pe scaune și cântă, și cântă până când sunt așa de intoxicați de propriul cântat încât încetează să mai gândească. Devin așa de încărcați din punct de vedere emoțional încât sunt gata să asculte și să accepte orice. Însă aceasta nu este Evanghelia care se găsește în Noul Testament. Evanghelia spune: „Trebuie să ne ținem de lucrurile...” ˗ „veniți să judecăm împreună” (2:1; Isaia 1:18). Pretinde a fi adevărul, și adevărul este totdeauna ceva ce, în primul rând, se adresează minții și ne cere să gândim. 

Lucrul de care ar trebui să fiu cu adevărat preocupat nu este alinarea temporară sau rezolvarea unei probleme particulare. Înainte de toate acestea, trebuie să iau în considerare starea mea reală înaintea lui Dumnezeu, mai ales când voi muri și voi sta înaintea Lui la judecată. Multe lucruri din viața și lumea aceasta ne pot da alinare temporară. Multe agenții ajută într‑adevăr. Psihologia poate ajuta; multe culte ajută. Ele ajută într‑adevăr oamenii să se simtă mai bine. Dar dacă permiți acestei alinări să te facă să simți că totul este bine, dacă spui: „Sunt în regulă” și mergi mai departe trăind fără să te gândești la Dumnezeu și fără să te pregătești să-L întâlnești, atunci lucrul care îți oferă alinare temporară este un mesager din iad. Stă între tine și Dumnezeu și a fi pregătit să-L întâlnești. 

Există Cineva căruia nu-I este rușine să ne numească frați și El este moștenitorul tuturor lucrurilor! Te simți sărac, și gol, și slab, și părăsit, că nu ai nimic și că ești un nimeni? Iată răspunsul meu pentru tine: Dacă ești creștin, dacă te afli în procesul acesta de a fi sfințit, Domnului Isus Hristos nu-I este rușine să te numească fratele sau sora Lui, și El este moștenitorul tuturor lucrurilor. „Toate lucrurile sunt ale voastre”. De ce? Deoarece „voi sunteți ai lui Hristos, și Hristos este al lui Dumnezeu” (1 Cor. 3:21, 23). 

Pe măsură ce încerc să studiez tot mai mult Cuvântul lui Dumnezeu și încerc să trăiesc în el și să zăbovesc asupra Lui, ajung tot mai mult la concluzia că probabil cea mai bună definiție a credinței în ultima analiză este de a o exprima în felul acesta: credința înseamnă că sunt mulțumit să nu înțeleg anumite lucruri și sunt mulțumit cu ceea ce mi-a fost descoperit. 

Adevărata măsură a dragostei lui Dumnezeu este distanța de la eternitatea gloriei la adâncimea Calvarului și până când nu ai măsurat-o în felul acesta, să nu vorbești despre dragostea lui Dumnezeu ˗ tu nu știi nimic despre ea. Principiul este acesta: nu viața este cea care contează, nici lucrurile care ni se întâmplă în viață ˗ ci felul în care le facem față. Odată ce înțelegem acest lucru, nu mai suntem preocupați de lucrurile care se vor întâmpla. „A plecat, fără să știe unde se duce” (11:8), și fără să-i pese ce avea să se întâmple. 

Lucrul important în viață nu este să știi ce se va întâmpla, nici să speculezi în privința aceasta, ci să înveți cum să trăiești în așa fel încât să nu conteze ce se întâmplă.
Adaugă o recenzie