Minunile naturii
-
Categorii
-
ISBN978-606-8895-84-0
-
Disponibilă din09 mai 2023
-
Număr pagini180
-
Dimensiuni14,7 X 21
-
Tip copertăBroșată
Cărți din aceleași categorii
Acest volum este tipărit ca un experiment. Nu intră decât puțin în sfera aceasta largă la care face referire. Nu prezintă decât câteva flori, adunate ca mostre din marea grădină a lui Dumnezeu. Aceste predici pentru copii m-au costat mai multă trudă decât oricare altele pe care le-am publicat. Pentru fiecare dintre ele am petrecut câte două săptămâni întregi în muncă asiduă.
Cu toate acestea, nădăjduiesc ca ele să îi ajute pe copii „să privească prin natură, în sus, la Dumnezeul naturii” și să le arate că Dumnezeul care ne vorbește atât de iubitor în Biblie este același Dumnezeu a cărui înțelepciune, putere și bunătate sunt manifestate într-un mod atât de minunat, în lucrările glorioase din jurul nostru.
Sper ca acest efort slab să îi ajute pe alții să meargă în aceeași direcție, dar mai departe decât am mers eu. „Țara care-ți mai rămâne de supus este foarte mare” în privința acestui subiect. Și acest teritoriu merită din plin să fie luat în stăpânire. Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze această carte și să o facă un ajutor pentru cei mici.
Richard Newton
Cu câțiva ani în urmă, Căpitanul D. era la cârma unui vapor frumos care naviga din Liverpool la New York. Într-una din călătoriile sale, și‑a luat toată familia cu el, la bordul vasului.
Într-o noapte, în timp ce toți dormeau liniștiți, s-a pornit deodată o vijelie. A lovit vasul cu mare putere și l-a aruncat pe capătul traversei. La bordul vasului, multe lucruri s-au răsturnat și s‑au rostogolit. Pasagerii s-au trezit foarte speriați. Ei se aflau în mare pericol. Toți erau alarmați. Unii au sărit din paturile lor și au început să se îmbrace în grabă, neștiind altceva, decât că vasul urma să se scufunde.
Căpitanul avea o fetiță în jur de opt ani la bord. Ea s-a trezit împreună cu ceilalți pasageri.
– Ce s-a întâmplat? a întrebat copila speriată.
Ei i-au spus că vaporul a fost lovit de o vijelie și că a fost aruncat într-o parte.
– Este tata la cârmă? a întrebat ea.
– Da, tatăl tău este la datorie.
– Atunci, va fi bine, a spus ea, și, liniștită, și-a pus capul din nou pe pernă și a adormit.