Pachet „Trezire”
Cărți din aceleași categorii
„Nu este vremea pentru discuţii controversate pe baza unor chestiuni
minore. Noi toţi avem nevoie de atingerea puterii Dumnezeului celui viu.” - Martyn Lloyd-Jones
Acest pachet conține următoarele cărți:
- De ce întârzie trezirea?
- Trezirea... după voia lui Dumnezeu
- Trezirea
- Rugăciunea pentru trezire
- Predici de trezire
- Predici despre trezire
- Rutină, putreziciune sau trezire
- Pogoară-Te, Doamne!
- Putere de sus
- Ţara Galilor invadată de Duhul Sfânt prin Evan Roberts
- În arena credinței
- Când vine Duhul Sfânt
Față de achiziția separată a cărților, se oferă o reducere de 25%. Taxa de livrare inclusă.
Nu există un cuprins al acestei cărți
Pentru că multe focuri străine s-au numit „treziri”, am încetat să
ne mai rugăm pentru trezirea după voia lui Dumnezeu, şi în loc de un lan de
porumb cu o sperietoare de ciori, avem un lan de sperietori de ciori în
jurul unui ştiulete; dar după cum cea mai mare piedică în calea unei
adevărate treziri nu sunt oamenii care se împotrivesc trezirii, ci aceia
care „produc” una falsă, tot aşa cea mai mortală lovitură care poate fi
adusă trezirilor false şi înşelăciunii este o trezire după voia lui
Dumnezeu. Această trezire nu poate fi „produsă” de om, dar Dumnezeul
trezirii caută oameni pe care să-i poată folosi. Eşti tu un om al lui
Dumnezeu destoinic pentru orice lucrare bună?
Suntem conştienţi de situaţia majorităţii oamenilor din această ţară....
Si, deşi putem să predicăm, să postim, să transpirăm, să ne rugăm şi să
facem tot ce putem, toate eforturile noastre nu par să ducă nicăieri.
Ceea ce este necesar este o demonstrare măreaţă a puterii lui Dumnezeu, o
hotărâre a Celui Atotputernic, care-i va constrânge pe oameni să acorde
atenţie, să privească şi să asculte. Istoriile tuturor trezirilor din
trecut arată atât de clar că acesta este, în mod invariabil, efectul
trezirii, fără nici o excepţie. De aceea atrag atenţia asupra trezirii.
De aceea vă îndemn să vă rugaţi pentru aceasta. Când Dumnezeu
acţionează, El poate să facă mai mult într-un minut decât poate să facă
omul, cu organizarea sa, în cincizeci de ani. Haideţi să înţelegem
această posibilitate uriaşă şi să-L rugam pe Dumnezeu să-Si facă puterea
cunoscută şi să-Si manifeste slava în mijlocul unei generaţii stricate
şi perverse, de oameni care blasfemiaza Numele Său sfânt şi Îi neaga
însăşi existenţa Sa. De dragul lui Dumnezeu, pentru gloria Numelui Său,
să mijlocim şi să ne rugăm pentru o revărsare a Duhului lui Dumnezeu.
În multe biserici evanghelice, temperatura este atât de scăzută încât
nici unul dintre ei nu-şi imaginează că sunt reci în inimile lor. Cântăm
cântece care au fost scrise de inimi fierbinţi precum focul – le cântăm
cu răceală într-un ritm lent. Acesta este evanghelismul pe care-l avem
pe tot continentul.
Trezirea adevărată nu poate veni atât timp cât biserica pretinde cu insistenţă că merge bine. Apoi,
mai este o altă problemă. Uneori, biserica reuşeşte să surprindă o
licărire a stării disperate în care se află. Dar care este reacţia ei?
De prea multe ori a crezut că trezirea poate veni uşor şi repede. Însă
pocăinţa implică o muncă atentă şi profundă. Ascunderea ei sub o spoială
înşelătoare nu va aduce niciodată o lucrare extraordinară a lui
Dumnezeu.
Ne stăpânea o foame covârşitoare după
Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că a trebuit să avem câte trei servicii
religioase în fiecare zi, la 5 şi 7.30 dimineaţa, apoi la 9 seara.
Fiecare dorea mai presus de orice ca Duhul Sfânt să deţină controlul.
Egoismul, încăpăţânarea şi neascultarea au dispărut şi un val
copleşitor de har ne-a purtat pe toţi în marele ocean al Dragostei
Divine.
Tragedia acestei ore târzii este faptul că există prea mulţi oameni
morţi la amvoane, prezentând prea multe predici moarte prea multor
oameni morţi.
Ascultaţi-mă! Fiecare biserică fără o întâlnire de rugăciune ne
condamnă; fiecare Biblie zilnic nedeschisă ne condamnă; fiecare
promisiune nefolosită a lui Dumnezeu ne condamnă; fiecare vecin pierdut
ne condamnă; fiecare păgân pierdut ne condamnă; fiecare ochi uscat al
nostru ne condamnă; fiecare minut irosit al timpului nostru ne condamnă;
fiecare oportunitate nerevendicată pentru Dumnezeu ne condamnă. Anul
viitor nu este al nostru. Mâine s-ar putea să fie prea târziu. Dacă nu
ne pocăim acum, dacă nu ne întoarcem şi nu punem foc pe altarele de
rugăciune acum, dacă nu postim şi nu plângem acum, vai de noi în ziua
judecăţii!
Niciun om străin de fântâna care-l poate spăla de păcat nu poate fi
creştin. Nici un om străin de o viaţă religioasă în taină nu poate fi
creştin. Nici un om care nu are părtăşie cu Dumnezeu, nu poate fi
creştin. Nici un om care nu se leapădă de fiecare păcat conştientizat,
nu poate fi creştin. Nici un om care refuză să numească păcat ceea ce
Duhul lui Dumnzeu, prin Cuvântul Său, arată clar că necinsteşte pe
Hristos, nu poate fi creştin. Nu! Păcatul nu poate locui în odăiţele
oamenilor lui Dumnezeu, nu poate fi dus la adăpostul Feţei Sale, nu
poate fi tolerat în Locul Preasfânt.
Am văzut Biserica lui Dumnezeu încrucișându-și mâinile, pregătindu-se să
ațipească și spunând: „Sunt bogată, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de
nimic”; și, în tot acest timp, ea lăsa mulțimi de oameni să piară din
lipsă de cunoaștere, lăsând ca steagul adevărului să fie mâncat de molii
ori să fie călcat în picioare, și permițând prietenilor erorii să
călărească în viteză de-a lungul țării. Am văzut-o astfel, și am spus în
inima mea: „Cu siguranță că Dumnezeu va disciplina un popor ca acesta,
și mă tem că El va trimite judecăți peste Biserica Lui, și poate va lua
sfeșnicul de la locul lui și va da lumina unui alt popor, care Îl va
sluji cu mai multă credincioșie”.
Noi nu avem nevoie decât de o viziune proaspătă a persoanei
Mântuitorului, de o viziune a crucii şi de o ascultare practică faţă de
căile crucii, de o recunoaştere plină de mulţumire a harului lui
Dumnezeu care-Şi revarsă binecuvântările din belşug asupra noastră. Noi
trebuie să fim stăpâniţi şi inundaţi din nou şi din nou de puterea
Duhului Său, aşa încât să putem alerga prin puterea Sa spre ţinta
chemării noastre.
„Am căzut pe genunchi şi, cu mâinile mă ţineam de scaunul din faţa
mea, iar lacrimile îmi curgeau în neştire. Am strigat: «FRÂNGE-MĂ!
FRÂNGE-MĂ! FRÂNGE-MĂ! FRÂNGE-NE!» Ceea ce «m-a frânt» a fost faptul că
Dumnezeu Şi-a arătat dragostea Lui, iar eu nu puteam să văd nici un
motiv pentru care El să-Şi arate dragostea.”
Duhul Sfânt a venit şi a topit întreaga sa fiinţă prin descoperirea
inimii lui înaintea dragostei de la Calvar. De aceea, tema acestei
treziri a fost „Dragostea de la Calvar”.
„Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când
eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.”
Voi, care aveţi viziuni ale slavei şi desfătări răpitoare şi astfel
vă socotiţi umpluţi cu Duhul, vă duc aceste viziuni la virtuţi şi la o
slujire umilă şi iubitoare? Dacă nu, luaţi seama la voi înşivă ca nu
cumva, fiind înălţaţi asemenea Capernaumului, până la Cer, să nu fiţi
aruncaţi în cele din urmă jos în Iad. Slavă Domnului pentru munţii
schimbării la faţă unde privim slava Lui! Dar acolo jos, în vale, sunt
copii posedaţi de demoni; şi la ei vrea El să mergem cu slava muntelui
pe feţele noastre, cu o dragoste smerită, cu o credinţă tare în inimile
noastre şi cu mâini curate, gata pentru slujire. El vrea ca noi să ne
dăruim pe noi înşine lor; şi dacă Îl iubim pe El, dacă Îl urmăm, dacă
suntem într-adevăr umpluţi cu Duhul Sfânt, o vom face.