Păstorul cu viaţa înnoită
-
Categorii
-
ISBN978-606-8895-35-2
-
Disponibilă din21 februarie 2020
-
Număr pagini270
-
Dimensiuni14,7 x 21
-
Tip copertăBroșată
Cărți din aceleași categorii
Richard Baxter
(1615-1691) a fost vicar la Kidderminster din 1647 până în 1661. În
Introducerea la această lucrare retipărită, Dr. J.I. Packer îl descrie ca fiind
„cel mai remarcabil păstor, evanghelist şi scriitor pe teme practice şi
devoţionale pe care l-a produs puritanismul”. Lucrarea lui a transformat
poporul din Kidderminster dintr-un „popor ignorant, necioplit şi chefliu”
într-o comunitate de oameni evlavioşi şi închinători.
Aceste pagini, pregătite prima dată pentru o asociaţie de păstori din Worchestershire în 1656, tratează problema instrumentelor prin care se poate realiza astfel de transformări. În pledoaria sa fierbinte pentru îndeplinirea obligaţiilor spirituale ale lucrării pastorale, Baxter, în cuvintele contemporanului său, Thomas Manton, „s-a apropiat mai mult de scrierile apostolice decât oricare om din vremea sa”.
Astăzi, principiile lui Baxter, luate din Scriptură, şi re-aplicate în termenii circumstanţelor moderne, vor oferi, atât pentru păstori, cât şi pentru ceilalţi creştini, provocare, călăuzire şi ajutor.
Aceste pagini, pregătite prima dată pentru o asociaţie de păstori din Worchestershire în 1656, tratează problema instrumentelor prin care se poate realiza astfel de transformări. În pledoaria sa fierbinte pentru îndeplinirea obligaţiilor spirituale ale lucrării pastorale, Baxter, în cuvintele contemporanului său, Thomas Manton, „s-a apropiat mai mult de scrierile apostolice decât oricare om din vremea sa”.
Astăzi, principiile lui Baxter, luate din Scriptură, şi re-aplicate în termenii circumstanţelor moderne, vor oferi, atât pentru păstori, cât şi pentru ceilalţi creştini, provocare, călăuzire şi ajutor.
CAPITOLUL I – Vegherea asupra noastră înşine
Secţiunea 1 – Natura acestei vegheri
1. Aveţi grijă ca lucrarea harului să fie făcută deplin în sufletele voastre
2. Aveţi grijă ca nu doar să fiţi într-o stare de har, ci şi ca harurile voastre să se manifeste cu vigoare şi într-un mod viu
3. Aveţi grijă ca exemplul vostru să nu vă contrazică învăţătura
4. Aveţi grijă să nu trăiţi în acele păcate împotriva cărora predicaţi când le vedeţi la alţii
5. Aveţi grijă să nu vă lipsească calificările necesare pentru lucrare
Secţiunea 2 – Motivele pentru această veghere
1. Aveţi un cer de câştigat sau de pierdut, la fel ca orice alt om
2. Aveţi o natură depravată, la fel ca ceilalţi
3. Sunteţi expuşi unor ispite mai mari ca ceilalţi
4. Privirile multora sunt îndreptate asupra voastră şi vor fi mulţi care vă vor observa căderile
5. Păcatele voastre vor avea parte de agravări mai grozave decât ale altor oameni
6. O asemenea lucrare mare ca a voastră necesită un har mai mare decât în cazul altor oameni
7. Onoarea lui Hristos depinde mai mult de voi decât de ceilalţi oameni
8. Succesul slujirii voastre depinde în mare parte de vegherea asupra voastră înşivă
CAPITOLUL II – Vegherea asupra turmei
Secţiunea 1 – Natura acestei vegheri
VEGHEREA ACEASTA SE EXTINDE ASUPRA ÎNTREGII TURME
1. Trebuie să trudim pentru convertirea celor neconvertiţi
2. Trebuie să dăm sfat celor care se află sub convingerea păcatului şi cer un sfat
3. Trebuie să căutăm să-i edificăm pe cei care sunt deja părtaşi harului divin
4. Trebuie să exercităm o veghere atentă asupra familiilor
5. Trebuie să fim harnici în vizitarea celor bolnavi
6. Trebuie să fim credincioşi în mustrarea şi certarea celor care au păcătuit
7. Trebuie să avem grijă în administrarea disciplinei bisericeşti
Secţiunea 2 – Modalitatea acestei vegheri
LUCRAREA DE PĂSTORIRE TREBUIE FĂCUTĂ
1. Doar pentru Dumnezeu şi pentru mântuirea păcătoşilor
2. Cu hărnicie şi trudă
3. Cu prudenţă şi în ordine
4. Insistând în special asupra lucrurilor mai mari şi mai necesare
5. Cu claritate şi simplitate
6. Cu smerenie
7. Cu un amestec de severitate şi blândeţe
8. Cu seriozitate, sârguinţă şi zel
9. Cu o dragoste plină de tandreţe faţă de popor
10. Cu răbdare
11. Cu reverenţă
12. Cu spiritualitate
13. Cu dorinţe fierbinţi şi cu aşteptarea succesului
14. Cu un sentiment profund al propriei noastre insuficienţe şi al dependenţei de Hristos
15. În unitate cu alţi păstori
Secţiunea 3 – Motivele pentru această veghere
1. Din relaţia pe care o avem cu turma – suntem supraveghetori
2. Din cauza eficientă a acestei relaţii – Duhul Sfânt
3. Din demnitatea obiectului care ni s-a încredinţat spre grijă – Biserica lui Dumnezeu
4. Din preţul plătit pentru Biserică – pe care a cumpărat-o cu sângele Său
CAPITOLUL III – Aplicaţie
Secţiunea 1 – Folosul smereniei
1. Din cauza mândriei noastre
2. Din cauză că nu ne dedicăm cu seriozitate, fără rezerve şi cu trudă acestei lucrări
(1) Prin studiu neglijent
(2) Printr-o predicare plictisitoare şi seacă
(3) Prin faptul că nu arătăm compasiune şi nu ajutăm congregaţiile aflate în nevoie
3. Din cauza centrării pe interesele lumeşti, în opoziţie cu interesele lui Hristos
(1) Prin inconstanţă
(2) Prin faptul că ne gândim prea mult la lucrurile lumeşti
(3) Prin lipsa dărniciei
4. Prin puţina preţuire a unităţii şi a păcii Bisericii
5. Prin neglijenţa de care dăm dovadă în exercitarea disciplinei bisericeşti
Secţiunea 2 – Recomandare specială a îndatoririi catehizării şi instruirii personale a turmei
PARTEA I: MOTIVE PENTRU ACEASTĂ ÎNDATORIRE
ARTICOLUL 1 – Motive din beneficiile lucrării
1. Va însemna un instrument care dă speranţă pentru convertirea păcătoşilor
2. Va promova în mod esenţial edificarea sfinţilor
3. Va face ca predicarea noastră publică să fie mai bine înţeleasă de popor
4. Ne va face mai familiari cu ei şi ne va asista în câştigarea afecţiunii lor
5. Ne va face mai familiarizaţi cu starea lor spirituală şi ne va ajuta să veghem mai bine asupra lor
6. Ne va asista în admiterea oamenilor la împărtăşirea din sacramente
7. Va arăta oamenilor natura reală a funcţiei de păstor
8. Va arăta poporului natura îndatoririi lor faţă de păstor
9. Va da conducătorilor naţiunii o perspectivă mai corectă asupra lucrării creştine, putând astfel să procure mai mult ajutor din partea lor
10. Va facilita foarte mult lucrarea pastorală în generaţiile următoare
11. Va conduce la o ordonare mai bună a familiilor şi la o petrecere mai corectă a Zilei Domnului
12. Îi va ajuta pe mulţi păstori să se ferească de lenevie şi de a-şi petrece timpul în mod greşit
13. Va contribui la controlul asupra corupţiei noastre şi la exercitarea harurilor noastre
14. Ne va îndepărta, atât pe noi, cât şi poporul, de controversele zadarnice şi de problemele mai puţin importante ale religiei
15. Va extinde aceste beneficii la toţi oamenii din toate parohiile noastre
16. Nu se va opri aici, ci probabil va fi o lucrare care să cuprindă întreaga ţară
17. O recomandare a valorii şi excelenţei acestei îndatoriri
ARTICOLUL 2 – Motive din dificultăţile lucrării
1. Dificultăţi care se nasc din noi înşine
2. Dificultăţi care se nasc din cauza poporului
ARTICOLUL 3 – Motive din necesitatea lucrării
1. E necesară pentru slava lui Dumnezeu
2. E necesară pentru bunăstarea poporului nostru
3. E necesară pentru bunăstarea noastră
ARTICOLUL 4 – Aplicaţia acestor motive
PARTEA II: OBIECŢII FAŢĂ DE ACEASTĂ ÎNDATORIRE PARTEA III: DIRECTIVE PENTRU ACEASTĂ ÎNDATORIRE
ARTICOLUL 1 – Directive pentru a-i aduce pe oameni la supunerea faţă de acest exerciţiu
1. Purtaţi-vă în aşa fel în cursul general al vieţii şi lucrării voastre încât să-i convingeţi cu privire la abilitatea, sinceritatea şi dragostea voastră
2. Convingeţi-i cu privire la beneficiul şi necesitatea acestui exerciţiu
3. Puneţi catehisme în mâinile fiecărei familii din congregaţia voastră, fie ea săracă sau bogată
4. Trataţi cu blândeţe cu ei şi feriţi-vă de orice fel de descurajare
5. Mustraţi-i cu putere pe cei care sunt încăpăţânaţi şi nesupuşi
ARTICOLUL 2 – Directive pentru executarea acestui exerciţiu cu succes
1. Adresaţi-le câteva cuvinte în general, pentru a le linişti minţile şi a îndepărta orice ofensă
2. Luaţi-i unul câte unul şi trataţi cu fiecare separat
3. Testaţi cât a învăţat fiecare din catehism
4. Testaţi prin întrebări suplimentare cât de mult au înţeles din cele învăţate
5. După ce le-aţi testat cunoştinţele, treceţi apoi la a-i instrui personal
6. Dacă par să fie neconvertiţi, puneţi câteva întrebări prudente cu privire la starea lor
7. Încercaţi să produceţi o impresie asupra inimii lor cu privire la un sentiment al condiţiei lor deplorabile
8. Concluzionaţi cu un îndemn de a crede în Hristos şi la o folosire sârguincioasă a instrumentelor externe ale harului
9. La plecare, înmuiaţi-le minţile prin câteva cuvinte care să şteargă orice urmă de ofensă şi încercaţi să-i convingeţi pe capii familiei să ducă mai departe lucrarea pe care aţi început‑o
10. Păstraţi într-o carte o listă cu oamenii şi cu note referitoare la caracterul şi necesităţile lor
11. În tot timpul acestui exerciţiu, vedeţi ca modalitatea de tratare, cât şi subiectul, să fie potrivite scopului urmărit
12. Dacă vă ajută Dumnezeu, daţi dovadă de dărnicie faţă de cei mai săraci înainte de vă despărţi de ei
Secţiunea 1 – Natura acestei vegheri
1. Aveţi grijă ca lucrarea harului să fie făcută deplin în sufletele voastre
2. Aveţi grijă ca nu doar să fiţi într-o stare de har, ci şi ca harurile voastre să se manifeste cu vigoare şi într-un mod viu
3. Aveţi grijă ca exemplul vostru să nu vă contrazică învăţătura
4. Aveţi grijă să nu trăiţi în acele păcate împotriva cărora predicaţi când le vedeţi la alţii
5. Aveţi grijă să nu vă lipsească calificările necesare pentru lucrare
Secţiunea 2 – Motivele pentru această veghere
1. Aveţi un cer de câştigat sau de pierdut, la fel ca orice alt om
2. Aveţi o natură depravată, la fel ca ceilalţi
3. Sunteţi expuşi unor ispite mai mari ca ceilalţi
4. Privirile multora sunt îndreptate asupra voastră şi vor fi mulţi care vă vor observa căderile
5. Păcatele voastre vor avea parte de agravări mai grozave decât ale altor oameni
6. O asemenea lucrare mare ca a voastră necesită un har mai mare decât în cazul altor oameni
7. Onoarea lui Hristos depinde mai mult de voi decât de ceilalţi oameni
8. Succesul slujirii voastre depinde în mare parte de vegherea asupra voastră înşivă
CAPITOLUL II – Vegherea asupra turmei
Secţiunea 1 – Natura acestei vegheri
VEGHEREA ACEASTA SE EXTINDE ASUPRA ÎNTREGII TURME
1. Trebuie să trudim pentru convertirea celor neconvertiţi
2. Trebuie să dăm sfat celor care se află sub convingerea păcatului şi cer un sfat
3. Trebuie să căutăm să-i edificăm pe cei care sunt deja părtaşi harului divin
4. Trebuie să exercităm o veghere atentă asupra familiilor
5. Trebuie să fim harnici în vizitarea celor bolnavi
6. Trebuie să fim credincioşi în mustrarea şi certarea celor care au păcătuit
7. Trebuie să avem grijă în administrarea disciplinei bisericeşti
Secţiunea 2 – Modalitatea acestei vegheri
LUCRAREA DE PĂSTORIRE TREBUIE FĂCUTĂ
1. Doar pentru Dumnezeu şi pentru mântuirea păcătoşilor
2. Cu hărnicie şi trudă
3. Cu prudenţă şi în ordine
4. Insistând în special asupra lucrurilor mai mari şi mai necesare
5. Cu claritate şi simplitate
6. Cu smerenie
7. Cu un amestec de severitate şi blândeţe
8. Cu seriozitate, sârguinţă şi zel
9. Cu o dragoste plină de tandreţe faţă de popor
10. Cu răbdare
11. Cu reverenţă
12. Cu spiritualitate
13. Cu dorinţe fierbinţi şi cu aşteptarea succesului
14. Cu un sentiment profund al propriei noastre insuficienţe şi al dependenţei de Hristos
15. În unitate cu alţi păstori
Secţiunea 3 – Motivele pentru această veghere
1. Din relaţia pe care o avem cu turma – suntem supraveghetori
2. Din cauza eficientă a acestei relaţii – Duhul Sfânt
3. Din demnitatea obiectului care ni s-a încredinţat spre grijă – Biserica lui Dumnezeu
4. Din preţul plătit pentru Biserică – pe care a cumpărat-o cu sângele Său
CAPITOLUL III – Aplicaţie
Secţiunea 1 – Folosul smereniei
1. Din cauza mândriei noastre
2. Din cauză că nu ne dedicăm cu seriozitate, fără rezerve şi cu trudă acestei lucrări
(1) Prin studiu neglijent
(2) Printr-o predicare plictisitoare şi seacă
(3) Prin faptul că nu arătăm compasiune şi nu ajutăm congregaţiile aflate în nevoie
3. Din cauza centrării pe interesele lumeşti, în opoziţie cu interesele lui Hristos
(1) Prin inconstanţă
(2) Prin faptul că ne gândim prea mult la lucrurile lumeşti
(3) Prin lipsa dărniciei
4. Prin puţina preţuire a unităţii şi a păcii Bisericii
5. Prin neglijenţa de care dăm dovadă în exercitarea disciplinei bisericeşti
Secţiunea 2 – Recomandare specială a îndatoririi catehizării şi instruirii personale a turmei
PARTEA I: MOTIVE PENTRU ACEASTĂ ÎNDATORIRE
ARTICOLUL 1 – Motive din beneficiile lucrării
1. Va însemna un instrument care dă speranţă pentru convertirea păcătoşilor
2. Va promova în mod esenţial edificarea sfinţilor
3. Va face ca predicarea noastră publică să fie mai bine înţeleasă de popor
4. Ne va face mai familiari cu ei şi ne va asista în câştigarea afecţiunii lor
5. Ne va face mai familiarizaţi cu starea lor spirituală şi ne va ajuta să veghem mai bine asupra lor
6. Ne va asista în admiterea oamenilor la împărtăşirea din sacramente
7. Va arăta oamenilor natura reală a funcţiei de păstor
8. Va arăta poporului natura îndatoririi lor faţă de păstor
9. Va da conducătorilor naţiunii o perspectivă mai corectă asupra lucrării creştine, putând astfel să procure mai mult ajutor din partea lor
10. Va facilita foarte mult lucrarea pastorală în generaţiile următoare
11. Va conduce la o ordonare mai bună a familiilor şi la o petrecere mai corectă a Zilei Domnului
12. Îi va ajuta pe mulţi păstori să se ferească de lenevie şi de a-şi petrece timpul în mod greşit
13. Va contribui la controlul asupra corupţiei noastre şi la exercitarea harurilor noastre
14. Ne va îndepărta, atât pe noi, cât şi poporul, de controversele zadarnice şi de problemele mai puţin importante ale religiei
15. Va extinde aceste beneficii la toţi oamenii din toate parohiile noastre
16. Nu se va opri aici, ci probabil va fi o lucrare care să cuprindă întreaga ţară
17. O recomandare a valorii şi excelenţei acestei îndatoriri
ARTICOLUL 2 – Motive din dificultăţile lucrării
1. Dificultăţi care se nasc din noi înşine
2. Dificultăţi care se nasc din cauza poporului
ARTICOLUL 3 – Motive din necesitatea lucrării
1. E necesară pentru slava lui Dumnezeu
2. E necesară pentru bunăstarea poporului nostru
3. E necesară pentru bunăstarea noastră
ARTICOLUL 4 – Aplicaţia acestor motive
PARTEA II: OBIECŢII FAŢĂ DE ACEASTĂ ÎNDATORIRE PARTEA III: DIRECTIVE PENTRU ACEASTĂ ÎNDATORIRE
ARTICOLUL 1 – Directive pentru a-i aduce pe oameni la supunerea faţă de acest exerciţiu
1. Purtaţi-vă în aşa fel în cursul general al vieţii şi lucrării voastre încât să-i convingeţi cu privire la abilitatea, sinceritatea şi dragostea voastră
2. Convingeţi-i cu privire la beneficiul şi necesitatea acestui exerciţiu
3. Puneţi catehisme în mâinile fiecărei familii din congregaţia voastră, fie ea săracă sau bogată
4. Trataţi cu blândeţe cu ei şi feriţi-vă de orice fel de descurajare
5. Mustraţi-i cu putere pe cei care sunt încăpăţânaţi şi nesupuşi
ARTICOLUL 2 – Directive pentru executarea acestui exerciţiu cu succes
1. Adresaţi-le câteva cuvinte în general, pentru a le linişti minţile şi a îndepărta orice ofensă
2. Luaţi-i unul câte unul şi trataţi cu fiecare separat
3. Testaţi cât a învăţat fiecare din catehism
4. Testaţi prin întrebări suplimentare cât de mult au înţeles din cele învăţate
5. După ce le-aţi testat cunoştinţele, treceţi apoi la a-i instrui personal
6. Dacă par să fie neconvertiţi, puneţi câteva întrebări prudente cu privire la starea lor
7. Încercaţi să produceţi o impresie asupra inimii lor cu privire la un sentiment al condiţiei lor deplorabile
8. Concluzionaţi cu un îndemn de a crede în Hristos şi la o folosire sârguincioasă a instrumentelor externe ale harului
9. La plecare, înmuiaţi-le minţile prin câteva cuvinte care să şteargă orice urmă de ofensă şi încercaţi să-i convingeţi pe capii familiei să ducă mai departe lucrarea pe care aţi început‑o
10. Păstraţi într-o carte o listă cu oamenii şi cu note referitoare la caracterul şi necesităţile lor
11. În tot timpul acestui exerciţiu, vedeţi ca modalitatea de tratare, cât şi subiectul, să fie potrivite scopului urmărit
12. Dacă vă ajută Dumnezeu, daţi dovadă de dărnicie faţă de cei mai săraci înainte de vă despărţi de ei
Sufletele
nu trebuie să piară în timp ce voi umblaţi după afacerile voastre lumeşti sau
după plăceri lumeşti, sau în timp ce savuraţi viaţa sau vă certaţi cu fraţii
voştri! Şi nici noi nu trebuie să tăcem în timp ce oamenii sunt îndemnaţi să
alerge cu repeziciune către pierzare din cauza purtării voastre şi când
Biserica e adusă în mare pericol şi confuzie, din cauză că unii se tem să nu
cumva să se poarte prea necivilizat şi fără maniere cu voi, sau ca nu cumva să
displacă sufletelor voastre care nu pot suporta mustrarea!
O dacă aţi manifesta
aceeaşi atitudine şi faţă de păcatele voastre, cum faceţi faţă de mustrările
noastre, dacă nu le-aţi suporta, atunci nu aţi mai auzi astfel de cuvinte de la
noi, ci ne-am înţelege în toate! Dar nici Dumnezeu şi nici oamenii nu vă vor
lăsa în pace să trăiţi în astfel de păcate. Dacă aţi fi urmat o altă chemare,
afară de cea pastorală, şi dacă aţi fi păcătuit numai faţă de voi înşivă,
pierind numai voi, nu ar fi atât de mare nevoie să vă mustrăm cum e în situaţia
de faţă: dar dacă aţi intrat în lucrarea de păstorire, care are de-a face cu
bunăstarea noastră a tuturor, a vă lăsa să păcătuiţi ar însemna să lăsăm pradă
Biserica ruinei şi hazardului – de aceea, nu ne blamaţi pe noi că vă vorbim cu
mai multă libertate decât v-ar place s-o facem.
Poate oare un medic, atunci
când bântuie ciuma, să pună deoparte mai mult timp pentru relaxare sau
recreaţie decât e necesar pentru viaţa lui, când atât de mulţi aşteaptă
ajutorul său într-o problemă de viaţă şi de moarte?
Deja am lenevit nepăsători
prea multă vreme; ziua de azi e deja pe trecute; în timp ce ne pierdem vremea
cu lucruri neimportante, oamenii mor; o, cu ce repeziciune trec într-o altă
lume! Şi în toate acestea nu există nimic care să ne trezească la îndatorirea
noastră, nimic care să ne facă să ne apucăm de lucrare cu rapiditate şi cu o
sârguinţă neobosită?
Ce? Ne vom răsfăţa oare trupurile şi le vom împlini
dorinţele prin plăceri care nu sunt necesare, când Pavel a trebuit să se poarte
aspru cu trupul lui şi să-l ţină în stăpânire? A trebuit Pavel să facă aceasta,
ca nu cumva, după toată predicarea lui, să nu fie lepădat? Şi nu avem noi
înşine motive mai mari să ne temem de lucrul acesta?
Mărturisesc că mă mir de
acei păstori care nu au timp de economisit; dar care au timp să vâneze, sau să
tragă cu arma sau să joace popice, sau să se recreeze în felul acesta timp de
două sau trei ore, da, chiar zile întregi; şi care pot şedea câte o oră în
discuţii deşarte, petrecându-şi ziua întreagă în vizite prieteneşti, şi în călătorii
cu scopul acesta. Doamne Dumnezeule! Oare ce au în cap aceşti oameni, atunci
când atât de multe suflete din jurul lor strigă după ajutor şi când moartea nu
ne dă răgaz, căci ei nu ştiu cât de scurt e timpul pe care îl mai pot petrece
împreună cu poporul lor; când cea mai mică parohie cere atât de multă muncă de
făcut, care le pretinde întreaga sârguinţă, ziua şi noaptea?
De aceea, sunt
forţat să spun că de aici se naşte principala nenorocire a Bisericii: că atât
de mulţi oameni sunt făcuţi păstori înainte de a fi creştini. Dacă oamenii
aceştia ar fi observat sârguinţa lui Hristos în facerea de bine, când a
neglijat mâncarea pentru a sta de vorbă cu o femeie, şi când nu a avut timp să
mănânce pâine, nu ar fi avut ei oare gândul prietenilor Săi carnali, dacă ar fi
spus la fel ca şi aceştia, atunci când au venit să pună mâna pe El: „Şi-a ieşit
din minţi”? Ei I-ar fi spus lui Hristos că s-a transformat în robot sau un
sclav, şi că Dumnezeu nu Îi cerea să facă toate acele lucruri. Dacă L-ar fi
văzut predicând întreaga zi, şi petrecând toată noaptea în rugăciune, se prea
poate ca El să fi avut parte de criticile lor pentru toată truda aceasta. Nu
pot să fac altceva decât să-i sfătuiesc pe aceşti oameni să-şi cerceteze
inimile, ca să vadă dacă cred cu adevărat Cuvântul pe care îl predică. Credeţi
oare cu adevărat în slava care îi aşteaptă pe cei care mor în Domnul, şi în
chinul care-i aşteaptă pe cei care mor neconvertiţi? Dacă da, socotiţi oare ca
fiind prea mult vreun efort depus pentru scopuri atât de importante? Dacă nu
credeţi, spuneţi‑o pe faţă şi ieşiţi din vie, alăturându-vă fiului risipitor să
păziţi porcii, dar nu mai luaţi asupra voastră responsabilitatea de a hrăni
turma lui Hristos.
Credeţi‑mă, domnilor, că Dumnezeu nu este părtinitor: El
nu-i mântuieşte pe oameni pentru hainele lor preoţeşti sau din cauza chemării
lor; o chemare sfântă nu va mântui un om nesfinţit. Dacă staţi la uşa
Împărăţiei harului, ca să luminaţi pentru alţii intrarea, şi dacă nu intraţi
voi înşivă, veţi bate la uşă în zadar la porţile slavei, de vreme ce nu aţi
intrat pe uşa harului.
Un palton peticit poate fi călduros, iar pâinea şi apa
reprezintă o hrană sănătoasă.
Vedeţi, însă, ca
dragostea voastră să nu fie una carnală, care să decurgă din mândrie, ca a
unuia care doreşte să-şi placă sieşi şi nu lui Hristos, iubind, aşadar, din
cauză că e iubit sau ca să fie iubit. Luaţi aminte, aşadar, ca nu cumva să
închideţi ochii înaintea păcatelor poporului vostru, pretextând că o faceţi din
dragoste, căci aceasta ar călca în picioare natura şi scopul dragostei.
Prietenia trebuie să fie cimentată de evlavie. Un om rău nu poate fi un prieten
adevărat; şi, dacă te faci prieten cu răutatea lui, arăţi că şi tu eşti rău. Nu
pretindeţi că îi iubiţi, dacă le îngăduiţi păcatele şi nu căutaţi mântuirea
lor. Prin îngăduinţa arătată faţă de păcatele lor vă veţi arăta duşmănia faţă
de Dumnezeu; şi, atunci, cum vă veţi putea iubi fraţii? Dacă vă sunt cei mai
buni prieteni, ajutaţi-i împotriva celor mai răi duşmani ai lor. Şi să nu
credeţi că orice asprime e inconsecventă cu dragostea: părinţii îşi corectează
copiii şi Dumnezeu Însuşi „bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte”.
Augustin a spus: „E mai bine să iubeşti folosind şi severitatea, decât să duci
în rătăcire (din exces) de îngăduinţă”.
Este o eroare evidentă a unor
păstori să manifeste o asemenea disproporţie între predicarea lor şi trăirea
lor; care studiază din greu ca să predice corect, dar care studiază puţin sau
deloc să trăiască corect.
A fi un episcop sau un păstor nu înseamnă a fi
înălţat ca un idol în faţa căruia poporul să se plece, sau ca un „pântece”
leneş, trăind pentru plăcerea şi comoditatea firii noastre pământeşti; ci
înseamnă a fi călăuze ale păcătoşilor înspre ceruri. E un lucru trist că
oamenii iau asupra lor o chemare a cărei natură nu o cunosc şi îşi asumă o
responsabilitate despre care nu ştiu nimic. Oare se gândesc aceşti oameni la ce
s-au înhămat, dacă trăiesc o viaţă comodă şi în plăceri, petrecându-şi timpul
în recreaţii nefolositoare, irosind o oră sau mai mult făcându-şi siesta sau
vorbind lucruri de nimic, când atât de multă lucrare stă nefăcută? Fraţilor,
v-aţi gândit ce responsabilitate aţi luat asupra voastră?
Rareori îi văd pe
păstori luptându-se cu atâta furie ca să se ştie cine să meargă primul la coliba
unui om sărac ca să-l înveţe, pe el şi familia lui, calea către ceruri; sau
care să fie primul care să încerce convertirea unui păcătos sau să devină
slujitorul tuturor. E ciudat că, în ciuda tuturor expresiilor clare folosite de
Hristos, oamenii tot nu înţeleg natura funcţiei lor! Dacă ar face-o, s-ar certa
ei cine să fie păstorul unei întregi ţări, sau a unui teritoriu şi mai mare,
când văd că sunt atâtea mii de suflete în ea, care strigă după ajutor, şi când
ei nici nu sunt în stare, nici nu sunt voitori să se angajeze să-i ajute?
Atunci când un om studiază numai ca să ştie ce să spună şi
în ce fel, timp de o oră, ca să fie apreciat pentru aceasta, iar apoi nu mai e
preocupat de cele spuse, decât ca să ştie ce cred oamenii cu privire la
abilităţile lui, continuând astfel de la an la an, cred că e evident că omul
acesta predică pentru sine şi nu pentru Hristos, chiar şi atunci când Îl
predică pe Hristos, indiferent cu câtă excelenţă s-ar părea că o face. Niciun
medic înţelept sau caritabil nu se mulţumeşte cu simpla prescripţie de
medicamente, fără să vadă vreo îmbunătăţire a condiţiei pacienţilor săi,
nepăsându-i că mor toţi sub mâinile sale; şi nici vreun profesor de şcoală
înţelept şi cinstit nu se va mulţumi să continue să predea doar, fără ca elevii
săi să profite de educaţia primită de la el; ci amândoi mai degrabă s-ar sătura
de îndeletnicirea aceea.
„O”, a spus unul dintre teologii din vechime,
„dacă Hristos mi-ar fi încredinţat spre păstrare o linguriţă din sângele Lui,
închis într-o sticlă fragilă, cu câtă grijă aş păstra-o şi cât de blând aş
umbla cu sticla aceea! Dar, dacă El mi-a încredinţat grija celor pe care i-a
câştigat cu sângele Lui, nu se cuvine oare să am aceeaşi grijă faţă de
responsabilitatea care mi s-a oferit?” Ce? Domnilor, vom dispreţui noi sângele
lui Hristos?
Nu trebuie să preţuim mai mult
înţelepciunea lumii decât înţelepciunea lui Dumnezeu; filosofia trebuie să
înveţe să se plece şi să slujească, în timp ce credinţa trebuie să poarte
sceptrul de conducător.
Nu ştiu cum stau
lucrurile în cazul altora, dar predicatorul cel mai reverenţios, care vorbeşte
ca şi când ar fi văzut faţa lui Dumnezeu, îmi afectează mai mult inima, chiar
dacă vorbeşte cu cuvinte simple, decât un om ireverenţios, care manifestă cele
mai mari pregătiri pentru predica aceea. Da, chiar dacă ar striga cu un zel
nemaivăzut, totuşi, dacă reverenţa lui nu e proporţională cu fervenţa lui,
atunci nu valorează mult. Din toată predicarea de pe lume (nu mă refer la cea
care supune minciuni pe faţă), eu urăsc acea predicare ce tinde să-i facă pe
ascultători să râdă sau să le mişte minţile spre uşurătate, afectându-i aşa cum
au obiceiul actorii de pe scenă, în loc să-i afecteze cu o reverenţă sfântă
faţă de Numele lui Dumnezeu. Ieronim a spus: „Învaţă în biserica ta nu ca să
atragi aplauzele poporului, ci ca să le provoci suspinele; lacrimile
ascultătorilor tăi reprezintă lauda ta”. Cu cât mai mult apare Dumnezeu în
îndatoririle noastre, cu atât mai multă autoritate vor avea faptele noastre
înaintea oamenilor. Ar trebui, cum se spune, să fim ca şi nişte oameni care am
văzut tronul lui Dumnezeu şi milioanele de îngeri care-l înconjoară, ca să fim
uimiţi de majestatea Lui atunci când ne apropiem de El prin lucrurile sfinte,
ca nu cumva să le profanăm şi să luăm în deşert Numele Lui.
E o afirmaţie excelentă cea pe care ne-a lăsat-o Grigore:
„În primul rând, Dumnezeu îi adună laolaltă pe cei neînvăţaţi; apoi pe cei
învăţaţi. Şi nu din oratori face El pescari, ci din pescari face oratori”. Cei
mai erudiţi oameni ar trebui să cumpănească la acest adevăr.
Fiecare autor să aibă parte de cinstea care i se cuvine,
dar nu avem voie să punem lucrarea niciunuia dintre ei alături de Cuvântul lui
Dumnezeu. Nu le vom refuza slujirea, dar trebuie să ne fie groază de ideea de
a-i vedea rivali sau competitori ai Cuvântului. E semnul unei inimi bolnave ca
un om să-şi piardă plăcerea în excelenţa Scripturii.
E semnul unei inimi false, care îşi caută propriile
interese, acela care poate să se mulţumească să continue să lucreze, fără să vadă
vreun rod al slujirii sale.
Trebuie să învăţăm
să distingem între certitudini şi incertitudini, între lucruri necesare şi
non-necesare, între adevăruri universale şi păreri personale; şi să facem să
depindă pacea Bisericii de primele, nu de cele de pe urmă. Trebuie să ne ferim
de confuzia obişnuită de a vorbi ca cei care nu fac diferenţă între erori
verbale şi reale, şi să urâm acea „nebunie care a existat înainte printre
teologi”, care îşi numeau fraţii eretici înainte de a le înţelege punctul de vedere.
E un lucru trist că atât de mulţi predică în aşa fel încât îi adorm pe
ascultători; dar e un lucru şi mai trist dacă am studiat şi am predicat astfel
încât ne-am adormit pe noi înşine, vorbind atât de mult împotriva unei inimi
împietrite, până ce inimile noastre au ajuns împietrite din cauza gălăgiei
făcute de propriile noastre mustrări.
Acela va fi cel mai bun medic, sau
avocat, dar şi teolog, care adaugă practica şi experienţa la studiile sale: în
timp ce omul care refuză întreaga viaţă să-L slujească pe Dumnezeu, sub
pretenţia că se pregăteşte pentru aceasta, în timp ce lasă sufletele oamenilor
să piară, deşi pretinde că studiază cum să-i scape sau cum să dovedească mai
multă abilitate în a-i ajuta şi a-i mântui – omul acela se va dovedi un trântor
nefolositor.
O, fraţilor, e mai uşor să mustri păcatul decât să-l biruieşti.
Băgaţi
de seamă ce spun (şi fie ca Domnul să înscrie aceasta pe inimile voastre), că
omul care are ceva pe lume care să îi fie atât de drag, încât nu se poate
despărţi de el pentru Hristos, dacă e chemat la lucrul acesta, nu e un adevărat
creştin.
O, ce îndrăzneală, ca oamenii, din cauza leneviei lor, să „stingă
Duhul”, şi apoi să dea vina pe Duhul pentru aceasta!
Mă tem, de fapt, nu am
nicio îndoială că se apropie ziua în care păstorii necredincioşi îşi vor dori
să nu fi avut niciodată responsabilitatea sufletelor încredinţată lor; ci îşi
vor dori să fi fost mai bine mineri, sau măturători, sau căldărari, decât
păstori ai turmei lui Hristos; căci, pe lângă toate păcatele lor, au vărsat
sângele atât de multor suflete care li s-au încredinţat. O, fraţilor, moartea
noastră, cât şi moartea celor din poporul nostru, e aproape, şi e la fel de
teribilă pentru un păstor necredincios ca pentru oricare alt om.
Philip Doddridge, 18 ianuarie 2022, 20:05
"PĂSTORUL CU VIAŢA ÎNNOITĂ" reprezintă o performanţă absolut extraordinară şi ar trebui citită de fiecare lucrător tânăr înainte de a accepta să fie păstorul unui popor; şi, cred eu, partea practică a cărţii ar trebui reluată la fiecare trei sau patru ani; căci nimic nu are o tendinţă mai mare de a trezi duhul unui lucrător spre acel zel necesar în slujirea lui, în lipsa căruia mulţi oameni buni sunt doar umbre a ceea ce (prin binecuvântarea lui Dumnezeu) ar putea să fie, dacă maximele şi regulile prezentate în acest Tratat incomparabil ar fi urmate cu stăruinţă.
George Whitefield, dec.1743, 18 ianuarie 2022, 20:05
M-am simţit foarte înviorat să văd ce mireasmă plăcută a rămas în Kidderminster până în ziua de azi de pe urma învăţăturii, a lucrării şi a disciplinei spirituale a bunului domn Baxter.
Thomas Wadsworth, 18 ianuarie 2022, 20:05
O, om preaiubit! Domnul ţi-a revelat secretele Sale, lucru pentru care mii de suflete din Anglia se vor ridica şi-L vor binecuvânta pe Dumnezeu pentru tine.
Anonim, 18 ianuarie 2022, 20:06
"Păstorul cu viaţa înnoită" a Dlui Baxter a fost extraordinară şi pentru cartea aceasta sunt obligat să-L binecuvântez pe Dumnezeu şi să-i mulţumesc Dlui Baxter, dorind din toată inima mea ca toţi păstorii tineri, în intrarea lor în lucrarea de pastorat, să o studieze cu atenţie şi în mod repetat.
Oliver Heywood, 18 ianuarie 2022, 20:06
În urmă cu vreo trei sau patru ani, fiind atins de o boală, am citit "Păstorul cu viaţa înnoită" a lui Baxter şi am fost atât de convins şi de trezit, încât am luat hotărârea ca, dacă mă voi însănătoşi, să mă apuc de lucrarea de instruirea personală a oamenilor. … M-am apucat de lucrarea aceasta în marţea de după 23 iunie 1661, mergând din casă în casă…
John Wesley, 18 ianuarie 2022, 20:06
Fiecare predicator itinerant trebuie să-i instruiască pe oameni din casă în casă. … Putem găsi oare o metodă mai bună să facem lucrul acesta decât cea a Dlui Baxter? Dacă nu, să o adoptăm fără întârziere. Întregul său tratat intitulat "Păstorul cu viaţa înnoită" se merită citit cu atenţie.
Daniel Wilson din Islington, 18 ianuarie 2022, 20:06
"Păstorul cu viaţa înnoită" este una dintre cele mai bune dintre nepreţuitele tratate scrise de Baxter. În toată sfera teologiei, rar găseşti ceva care să-i fie superioară, în ce priveşte apelurile pline de pasiune şi de patetism făcute conştiinţei slujitorilor lui Hristos, referitor la îndatoririle principale ale funcţiei lor.
Charles H. Spurgeon, 18 ianuarie 2022, 20:07
Richard Baxter este cel mai plin de putere dintre scriitori. Dacă vrei să cunoşti arta de a pleda, citeşte "Păstorul cu viaţa înnoită" scrisă de el.
Florin Moțiu, 16 ianuarie 2023, 14:49
Am citit prima dată „Păstorul cu viața înnoită” de Richard Baxter în urmă cu aproape 20 de ani, în traducere maghiară. Țin minte că am fost surprins de seriozitatea cu care trata Baxter lucrarea de păstorire. Apoi am avut harul și bucuria să traduc această carte în limba română. Anul trecut (2022), prin toamnă, am luat hotărârea să recitesc cartea, și cred că am citit-o cu alți ochi și cu un alt duh. Nu am putut citi multe pagini cu o ocazie, atât de tari erau adevărurile cuprinse în ea pentru inima mea. Cartea aceasta mi-a cercetat viața de slujire, de predicare, de păstorire. M-am simțit făcut bucăți de standardul acesta biblic, în lumina căruia mă vedeam atât de falimentar. Cele mai bune cărți pentru cel care dorește serios să se cerceteze înaintea lui Dumnezeu și să fie transformat prin puterea Duhului Sfânt sunt acele cărți care fac lucrul acesta, care aprind o lumină biblică clară peste viața ta și care-ți arată cine ești și care îți sunt lipsurile. Apoi, cartea aceasta ne învață o pasiune pentru sufletele pierdute, o responsabilitate uluitoare ca slujitori pentru suflete veșnice. Dacă aș putea, aș face ca fiecare păstor din România să citească și să o recitească într-un duh de rugăciune și cercetare de sine...
Vladut Enache, 22 aprilie 2024, 14:21
"Pastorul cu viata innoita" ar putea avea titlul "Crestinul cu viata innoita", daca am intelege toti chemarea de a-l onora pe Dumezeu printr-o traire potrivita cu sfanta voia Lui. Nu avem toti chemarea la pastorire, insa avem cu totii responsabilitatea de a fi cu adevarat reprezentanti si mesageri ai lui Cristos in lume, in cercurile noastre de influenta. Richard Baxter afirma adevarul crud, fara niciun fel de ocolis, condamnand cu tarie lenea spirituala si fuga de responsabilitate a slujitorilor, si incurajeaza credinciosul la o viata de lepadare de sine, punand binele spiritual al sufletelor pierdute mai presus de interesul personal. Accentul sau apasat pe instruirea oamenilor din casa in casa mi-a starnit o repulsie mai mare fata de individualismul pe care-l promoveaza societatea contemporana si m-a motivat mai mult sa investesc duhovniceste in relatiile cu oamenii de langa mine. Am luat 9 expemplare pe care le-am daruit celor carora le doresc tot binele gasit in cartea aceasta. Si inca as mai lua vreo cateva.