Hristos vine pe nori pentru judecată

O descriere a zilei de judecată.

„Şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.” – Matei 16:27

Textul ne oferă o descriere a zilei de osândă, care este ultima zi a judecăţii, în care fiecare om va fi judecat în tribunalul dreptăţii lui Dumnezeu; şi fiecare om va primi atunci şi acolo răsplata pentru faptele lui, bune sau rele.

Este absolut cert faptul că ziua judecăţii va veni; şi că aceasta va fi cumplită pentru toţi cei răi. Dar văzând că toate aceste lucruri trebuie să se întâmple, ce fel de oameni ar trebui să fim noi în purtarea noastră, aşteptând totdeauna venirea lui Hristos, „când soarele se va întuneca, luna nu îşi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din ceruri, puterile cerului vor fi clătinate, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură.” Cine poate asculta toate acestea şi să nu se cutremure de groază? Oh, cine ar îndrăzni să mănânce, să bea, să doarmă sau să se odihnească un minut? Fiţi siguri că ziua aceasta va veni. „Treziţi-vă beţivilor şi plângeţi! Văitaţi-vă toţi cei ce beţi vin, căci vi s-a luat mustul de la gură… Încingeţi-vă, preoţi, şi plângeţi! Bociţi-vă, slujitori ai altarului… Vai, ce zi! Da, ziua Domnului este aproape!”

Acesta este un adevăr evanghelic: Hristos, care a venit în lume ca un rob, va veni într-o zi ca Judecător, împreună cu îngerii Lui sfinţi. Şi dacă aşa stau lucrurile, haideţi să ne cercetăm pe noi înşine.

Fie ca toţi să se trezească şi, cât mai avem timp, să ne pregătim pentru Ziua aceea. Chiar dacă vremea este frumoasă, să facem o corabie care să ne salveze de potop. Iată că îngerii sunt la porţile Sodomei, şi Iona este pe străzile cetăţii Ninive! Prorocul plânge şi se tânguieşte: „O, Iudo, cum să pledez pentru tine?” Iar apostolul se roagă: „Vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu.” Dar aici se ridică o întrebare: Cum Se va arăta Hristos?

Răspund: El, Cel care odată S-a arătat ca Om ca să fie judecat, Se va arăta acum ca Om ca să ne judece pe noi. Gândiţi-vă la lucrul acesta voi, care mergeţi la judecată! Ce confruntare înspăimântătoare va fi aceasta pentru evreii necredincioşi, pentru Neamurile încăpăţânate şi pentru creştinii cu numele, „când orice ochi Îl va vedea, şi cei ce L-au străpuns!”

Acesta este Omul, vor spune ei, care a fost răstignit pentru noi şi care a fost răstignit de noi.

Dar vai! Fiecare păcat este o cruce, fiecare înjurătură este o suliţă, şi când Ziua aceea va veni, va trebui să-L priviţi pe Omul pe care L aţi răstignit astfel prin păcatul vostru zilnic. Cu siguranţă, va fi o confruntare foarte îngrozitoare.

Unde este înjurătorul acela setos de sânge, care îşi bate joc de rănile, inima şi sângele Lui? În Ziua aceea toate cuvintele acestea vor fi date pe faţă, inima va fi descoperită, iar trupul şi sufletul vor şti să facă deosebirea între bine şi rău. Atunci vocea Lui înspăimântătoare va ieşi din scaunul Lui de domnie: Unde este sângele pe care l-ai vărsat? Iată că a venit judecata aceea jalnică şi teribilă când tu, ucigaşul, vei vedea că Omul pe care L-ai ucis va fi Judecătorul. Ce favor poţi aştepta să primeşti din mâna Celui pe care tu L ai înjosit şi L-ai sfidat prin păcatele tale zi de zi? Fii sigur că Fiul omului va veni, după cum este scris, „dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” (Matei 26:24)

După cum Hristos Se va arăta ca Om, tot aşa acest Om Se va arăta într-o formă glorioasă. O, păcătosule! Uită-te în jurul tău; Judecătorul vine, „Focul arde înaintea Lui şi flacăra arde de jur împrejur; popoarele tremură şi toate feţele îngălbenesc”. Iată într adevăr o mare schimbare: Cel care odată a fost judecat, acum şade pe scaunul de domnie pentru totdeauna. Atunci, Hristos a stat ca un miel înaintea lui Pilat, acum Pilat stă ca un răufăcător înaintea lui Hristos. Cel care a fost făcut aşternut al picioarelor vrăjmaşilor Lui, acum trebuie „să judece până când Îşi va face toţi vrăjmaşii aşternut al picioarelor Lui”. Unde vor fugi? Cum vor mai căuta crăpăturile stâncilor şi peşterile! Slava Maiestăţii Sale aprinde un foc în timp ce „pământul şi cerul fug dinaintea prezenţei acestui Judecător puternic”.

Dar dacă Judecătorul este aici, unde este garda Lui? Priviţi-L venind de sus, cu mare putere şi slavă. Îl veţi recunoaşte? Într adevăr, El este îmbrăcat cu Maiestate. Îi veţi recunoaşte pe însoţitorii Lui? Sunt ei o oştire de îngeri sfinţi? Da, dar este un alai mult mai mare. Împreună cu îngerii sunt sufletele sfinţilor ce coboară din locurile lor imperiale şi Îl însoţesc pe Miel cu mare slavă. Niciodată nu a mai existat un asemenea Domn-Judecător care a făcut un astfel de drum: „Aşternutul picioarelor Lui este pe nori, scaunul Lui de domnie este înconjurat cu un curcubeu, judecătorii Lui sunt sfinţii, iar ofiţerii Lui sunt îngerii şi arhanghelii.”

Trâmbiţa anunţă o tăcere în timp ce, din gura Lui, iese o sentinţă dreaptă pentru toată lumea. Astfel vedem judecata începând: „Mă uitam la aceste lucruri până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc şi roatele Lui ca un foc aprins.” (Daniel 7:9)

Acesta este Judecătorul a cărui venire este atât de înspăimântătoare, anunţată de un nor de foc, îmbrăcat într-un alb ca zăpada, purtat pe acest drum de roţi aprinse şi însoţit de mii şi mii de mii. O, evreilor! Iată Omul pe care înainte L-aţi răstignit ca pe un răufăcător. Priviţi-L pe scaunul Său de domnie pe Cel despre care aţi spus că „ucenicii Lui au venit noaptea şi L-au luat din mormânt” (Matei 28:13). Priviţi-L în maiestatea Lui, pe Cel la care nu aţi vrut să priviţi în smerenia Lui. El este Acela la a cărui venire popoarele pământului se vor boci. Vederea maiestăţii Lui este urmată de un asemenea strigăt de mânie încât peşterile vor răsuna, dealurile vor răsuna, pământul se va cutremura, cerurile vor trece şi vor fi distruse.

Atunci cei răi se vor jeli, atunci vor plânge şi se vor tângui, dar lacrimile lor nu le vor sluji la nimic; păcatele lor trecute îi vor trăda, ruşinea lor îi va condamna, iar chinurile ce vor veni îi vor zăpăci. Aşa îşi vor deplânge cei păcătoşi starea lor mizerabilă, naşterea lor nefericită şi sfârşitul blestemat. O, ce Judecător de temut, cumplit ca o oştire sub steagurile ei! Împăraţii pământului vor fi uimiţi şi orice ochi îşi va vedea Judecătorul şi va tremura la vederea Lui. Imaginaţi-vă un păcătos vinovat venind la judecata sa... Oare hainele roşii ale acestui Judecător nu îi vor face inima să sângereze, văzând că sângele acestui Judecător s-a vărsat odată pentru păcatele lui, iar el a călcat în picioare acest sânge?

I. Gândeşte-te acum, o, păcătosule! Care va fi răsplata ta când Îl vei întâlni pe acest Judecător? Curvarul se poate măguli cu frumuseţea lui pentru un timp, cei care înjură îşi pot da aere cu înjurături, beţivii îşi pot săruta paharele şi îşi pot distruge sănătatea, până când îşi ruinează sufletele prin băutură; dar fie ca ei să-şi aducă aminte că „pentru toate aceste lucruri, îi va chema Dumnezeu la judecată”. Vor primi o mângâiere a mâniei la sfârşit. Cum îşi va mai satisface poftele curvarul când va sta întins pe un pat de flăcări? Cel care înjură va fi plin de răni şi de sânge când diavolul îi va chinui trupul şi îi va distruge sufletul în iad. Beţivul va avea pahare de băut din plin când plumb încins va fi turnat pe gâtul lui şi nările lui vor trage flăcări de foc în loc de aer. Aşa cum este păcatul tău, aşa va fi şi pedeapsa ta. Acest Judecător va da o măsură dreaptă în cântarul mâniei şi indignării Lui.

Dacă sunteţi slujitori ai lui Dumnezeu, iubiţi ai acestui Judecător, vă spun pentru mângâierea voastră că aceasta este ziua când Satan va fi zdrobit sub picioarele voastre, şi tu, împreună cu Învăţătorul tău, Hristos, veţi intra în Sfânta sfintelor. Vă veţi aduce aminte cum toţi oamenii lui Dumnezeu, în durerile lor cele mai mari de aici de jos, au primit mângâiere prin ochii credinţei; la acest munte a privit Iov când era aruncat în gunoi, şi a ştiut că Răscumpărătorul lui trăia, şi că Îl va vedea ridicându-Se la urmă pe pământ. Tot aşa evanghelistul Ioan a tânjit şi a strigat: „Vino, Doamne Isuse, vino repede!” (Apocalipsa 22:20). „Şi acum, copilaşilor, rămâneţi în El; pentru ca atunci când Se va arăta El, să avem îndrăzneală, şi la venirea Lui să nu rămânem de ruşine şi depărtaţi de El. Şi făgăduinţa pe care ne-a făcut-o El este aceasta: viaţa veşnică.” (1 Ioan 2:28, 25)

Persoanele care vor fi judecate sunt o mulţime de oameni buni şi răi, aleşi şi lepădaţi.

În primul rând, se face o somaţie; şi fiecare om va trebui să o audă. Acesta este glasul ultimei trâmbiţe: Sculaţi-vă, morţilor, şi veniţi la judecată. Oh, ce glas teribil şi înfiorător va fi acesta pentru toţi cei stricaţi! Cum vor tremura când vor auzi acest glas, care va face pământul să se cutremure! La această voce mormintele morţilor se vor deschide şi fiecare suflet se va reuni cu trupul lui. Groapa întunecată a iadului va fi scuturată când sufletul îngrozit îşi va părăsi locul său de chin pentru a intra din nou în hoitul lui împuţit ca să primească o mare condamnare. Glasul lui Hristos este puternic: „Cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.” (Ioan 5:28, 29)

Aceasta este somaţia pe care o vei auzi, şi fiecare om va trebui să se arate. Moartea va trebui să dea înapoi tot ce a luat din lume. Ce privelişte înfiorătoare şi şocantă va fi să vezi toate mormintele deschizându-se, să vezi oameni morţi ridicându-se din mormintele lor; să vezi ţărâna împrăştiată zburând pe aripile vântului până când se întâlneşte împreună într un singur trup. Oasele uscate ale lui Ezechiel vor trăi (Ezechiel 37:6). Priviţi puterea Dumnezeului Atotputernic! Din acest mormânt şi din această ţărână a pământului, din aceste camere ale morţii şi întunericului se vor ridica trupurile celor îngropaţi. „Şi am văzut pe morţi”, spune sfântul Ioan, „mari şi mici, stând în picioare înaintea lui Dumnezeu. Şi marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; şi moartea şi locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Şi fiecare a fost judecat după faptele lui” (Apocalipsa 20:12, 13). Acela care a spus gropii: „Tu eşti tatăl meu; şi viermilor: voi sunteţi mama mea şi sora mea”, a spus de asemenea: „ştiu că Răscumpărătorul meu este viu… şi ochii mei Îl vor vedea”. Oh! Dumnezeule bun, cât de minunată este puterea Ta! „Grăbiţi-vă şi veniţi! Să se scoale Neamurile şi să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi şedea să judec toate Neamurile de primprejur.” (Ioel 3:11,12)

Iată că morţii au fost înviaţi şi aduşi împreună. Dar acum trebuie să-i despărţim; oile vor fi puse la dreapta şi caprele la stânga. Şi acum, priviţi-i pe cei de la dreapta şi pe cei de la stânga somaţi, înviaţi, adunaţi şi separaţi. Nu este vorba de o mulţime de oameni care să fie judecată într-o singură zi. Dar toate limbile, toate naţiunile şi popoarele pământului se vor arăta într-o singură zi; atunci îl vom vedea pe fiecare fiu al lui Adam, iar Adam îşi va vedea toţi urmaşii. Gândiţi-vă la lucrul acesta, voi, cei ce sunteţi înălţaţi sau smeriţi, bogaţi sau săraci, vorbiţi unul cu altul despre asta, căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.

Ascultă, o, cerşetorule! Chiar dacă a cere milă este considerat acum un lucru demodat, nu trebui să te temi, căci în această zi ţi se va face dreptate: toate cazurile vor fi ascultate şi tu, chiar dacă eşti sărac şi dispreţuit în lume, trebuie să-ţi primeşti sentinţa împreună cu ceilalţi. Ascultă, o, fermierule, semănatul şi seceratul s-au sfârşit acum. Astăzi este noul seceriş al Judecătorului, care adună grâul în grânar şi arde pleava într-un foc care nu se stinge. S-au dus favorurile, rugăciunile şi lacrimile; şi potrivit cu ceea ce ai făcut, ţi se va da sentinţa. Ascultă, bogatule! Sunt oare proprietăţile şi moştenirile tale veşnice? Această zi este sfârşitul tuturor lucrurilor. Şi ce nefericit va fi sufletul tău dacă nu ai un pământ mai bun decât o stâncă aridă după care să te ascunzi şi care să te adăpostească de Prezenţa Judecătorului. Ascultă, o, căpitanule! Cât de deşartă este speranţa omului să fie mântuit prin mulţimea oştirii! Chiar dacă ai comanda toate armatele de pe pământ, nu poţi să rezişti puterii cerului. Ascultă! Trâmbiţa răsună cu putere şi semnalul de alarmă te cheamă să vii; toţi trebuie să vină: cerşetorul, fermierul, căpitanul, prinţul, şi cei mari monarhi ai lumii, da, toţi îşi vor primi răsplata după faptele lor.

II. Ziua aceea de judecată este pentru groaza celor păcătoşi: fiecare om trebuie să se înfăţişeze; oh, de-ar cugeta fiecare om la aceasta! Vreţi să ştiţi care este omul ce va fi binecuvântat în Ziua cea mare? Este acela care se gândeşte la această zi şi se pregăteşte pentru ea. Oh, de aceea vă implor, meditaţi în fiecare zi la faptul că voi şi orice om trebuie să vă înfăţişaţi într-o zi înaintea Judecătorului celor vii şi al celor morţi ca să primiţi după faptele voastre.

Şi acum, după ce condamnaţii sunt aduşi la judecată, trebuie să vă spun cum va fi această judecată. Va fi o judecată a faptelor noastre. Credinţa este cea care îndreptăţeşte, însă noi suntem judecaţi după fapte. Nu mă înţelegeţi greşit; fiecare om va fi judecat după faptele sale, ca şi cum faptele ar fi cel mai bun martor al neprihănirii sale interioare. Dar ca să ne familiarizăm mai bine cu această judecată, trebuie să ne gândim la felul în care vor fi arătate faptele tuturor oamenilor, şi cum vor fi examinate faptele lor de Dumnezeu.

Arătarea faptelor fiecărui om: „Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acestea” (Apocalipsa 20:12). Adu-ţi aminte de acest lucru, oh, păcătosule uituc; tu poţi comite păcat după păcat şi-ţi poţi înmulţi păcatele, dar fii sigur că Dumnezeu ţine o evidenţă dreaptă; căci niciunul dintre păcatele tale, indiferent cât de ascuns este, nu va fi uitat. Există o carte a amintirilor lui Dumnezeu, numită O CARTE DE ADUCERE AMINTE: „o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul şi cheamă Numele Lui” (Maleahi 3:16). Aceasta va da la iveală toate tainele; va descoperi toate faptele, fie bune, fie rele. În aceste registre se găsesc consemnate în detaliu jertfa lui Abel şi crima lui Cain; rebeliunea lui Absalom şi devoţiunea lui David, cruzimea evreului şi inocenţa profetului. Nimic nu va fi ascuns când cartea aceasta se va deschide, fiindcă toţi vor putea alerga să citească în ea. „Dumnezeu va aduce la judecată orice faptă, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău” (Eclesiastul 12:14). Tânguiţi-vă, voi, stricaţilor, tremuraţi plini de uimire! Acum, păcatele voastre făcute în ascuns trebuie să fie aduse la lumină, şi greşelile voastre personale dezvăluite.

Mai întâi vor fi aduse la lumină adulterul, invidia, blasfemia, beţia, înjurăturile, violenţa, crima, încălcarea Zilei Domnului, minciuna, şi fiecare păcat de la început la sfârşit, de la naşterea până la moartea ta.

Dar mai este o carte care va da o evidenţă mai înspăimântătoare decât cea anterioară; este cartea conştiinţei fiecărui om, secretarul sufletului omului. Niciun om nu poate comite păcat fără ca sufletul, care este implicat în acest fapt, să nu îl scrie în această carte. În ce stare jalnică va fi biata ta inimă atunci? De ce groază puternică va fi stăpânită atunci când cartea aceasta va fi deschisă şi păcatele tale vor fi descoperite! Probabil, acum cartea este închisă şi pecetluită; dar în ziua judecăţii va fi deschisă, şi ce dovezi va aduce ea, ce se va găsi scris în ea? Există o şedinţă secretă ce se ţine în pieptul fiecărui păcătos; memoria este arhivarul, adevărul este legea, condamnarea este judecata, iadul este închisoarea, diavolii sunt temnicerii, iar conştiinţa este atât martorul cât şi Judecătorul care îţi dă sentinţa. Ce speranţe poate avea la judecata generală cel a cărui conştiinţă l-a condamnat înainte ca El să Se arate? Gândeşte-te la acest lucru, o, tu, păcătosule nepocăit!

Dar mai este încă o carte despre care citim şi aceasta este Cartea Vieţii, în care sunt scrise toate numele aleşilor lui Dumnezeu, de la începutul lumii până la sfârşitul ei. Aceasta este CARTEA SCUMPĂ A CERULUI în care, dacă suntem scrişi, nici toate puterile întunericului, nici moartea, nici diavolii nu ne pot şterge din ea. De aceea, haideţi să facem câteva aplicaţii folositoare:

a. Gândeşte-te acum, o, păcătosule, ce cărţi vor fi puse într-o zi înaintea ta! Vine vremea când fiecare cuvânt al gurii tale, fiecare privire a ochilor tăi, fiecare clipă a timpului tău, fiecare predică pe care ai auzit-o, fiecare lucru pe care l-ai lăsat nefăcut, toate vor fi văzute şi descoperite înaintea oamenilor, a îngerilor şi a diavolilor. Atunci vei fi oribil şi veşnic ruşinat. De aceea nu încerca niciodată să comiţi vreun păcat noaptea, sau cu uşile încuiate, crezând că păcatul va fi ascuns şi va rămâne nedescoperit, căci în acea zi măreaţă totul va fi adus la lumină.

b. Dacă doriţi binele sufletului vostru, îndreptaţi-vă vieţile; chemaţi-vă singuri la judecată atâta vreme cât se zice astăzi; cercetaţi vă şi examinaţi-vă fiecare gând, cuvânt şi faptă; prosternaţi-vă înaintea lui Dumnezeu cu inima zdrobită şi sângerândă; rugaţi-vă ca numele vostru să fie scris în Cartea Vieţii; şi dacă faceţi aşa, Dumnezeu nu va fi nedrept ca să uite truda dragostei voastre şi toate faptele voastre bune; căci în ziua cea măreaţă cărţile vor fi deschise, faptele noastre vor fi dezvăluite şi vom primi răsplata după ceea ce am făcut, căci atunci „El va răsplăti fiecăruia după faptele lui”.

Să recapitulăm puţin: Condamnaţii sunt judecaţi, verdictul este rostit, acuzaţiile sunt cunoscute şi acum Judecătorul cercetează pentru a da viaţă şi moarte, fiind gata să pronunţe sentinţa cu ochi scânteietori. Să dea Domnul ca atunci când va veni această zi sentinţa să fie în favoarea noastră şi noi să fim mântuiţi, pentru mângâierea noastră veşnică.

Oh! acum ridicaţi vă capetele voi, toţi sfinţii Dumnezeului Preaînalt, căci aceasta va fi o zi binecuvântată pentru voi fiindcă atunci veţi auzi dulcele glas ceresc al lui Hristos spunând: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită.” Nu pot spune ce bucurie va fi pentru cei neprihăniţi, când Îl vor auzi pe Hristos spunând: Vino, suflet binecuvântat care ai fost scăldat în lacrimi de pocăinţă. Iată aici o sentinţă în stare să trezească morţii, cu cât mai mult pe cei îndureraţi din cauza păcatelor lor! Îţi pare rău acum de păcatele tale? Lasă-le puţin şi cugetă împreună cu mine la melodia viitoare. Ascultă! Acolo este corul de îngeri care cântă Judecătorului în timp ce El pronunţă sentinţa ta. Acum este ziua încoronării tale; acum vei fi absolut fericit, şi aceasta pe veci. Veniţi, spune Hristos, voi cei care aţi suferit pentru Mine; acum vă veţi primi răsplata: sufletele voastre vor fi umplute ochi cu o bucurie negrăită şi plină de slavă.

Dar trebuie să mă întorc la stânga şi să vă arăt o altă mulţime, pregătită pentru o altă sentinţă. Şi, oh, toate urechile se înroşesc, se încălzesc şi palpitează. „Buzele Lui”, spune profetul, „sunt pline de urgie şi limba Lui este ca un foc mistuitor” (Isaia 30:27). Ce foc este mai fierbinte ca acea sentinţă aprinsă? „Duceţi vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui.” (Matei 25:41)

1. Ei trebuie să se ducă. Lucrul acesta pare acum neînsemnat pentru cei stricaţi. Acum ei sunt mulţumiţi să se ducă, au mai multă plăcere în păcat decât în slujba lui Dumnezeu. Dar unde trebuie să se ducă? De la Mine. Dacă se duc de la Mine atunci se depărtează de toate îndurările Mele, de gloria Mea şi de mântuirea Mea. Dar unde, o, Doamne, se vor duce cei blestemaţi de la Tine? Unde vor ajunge? Ce stăpân vor sluji? A fi izgonit de pe pământul natal este considerat a fi o mare pedeapsă. Ce trebuie să însemne atunci să fii izgonit dinaintea Dumnezeului Atotputernic? Dar unde trebuie să se ducă ei? În focul cel veşnic? O, ce pat este acesta? Nu este făcut din pene, ci din foc; fără prieteni, cu duşmani; nu în tihnă, ci în lanţuri; fără lumina zilei, în întuneric; fără niciun ceas ca sa simţi că timpul trece, ci eternitate fără sfârşit. – Foc de nesuportat, care arde totdeauna şi care nu se stinge niciodată. O, cine poate sta lângă nişte flăcări veşnice! Nu se va stinge nici zi, nici noapte! Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor. Cei stricaţi vor fi îngrămădiţi precum cărămizile în cuptorul de foc. Dar pentru cine a fost pregătit focul? Pentru diavolul şi îngerii lui. Aceştia trebuie să fie tovarăşii tăi. Ultima sentinţă este acum pronunţată. Care este aceasta? Plecaţi. Cine? Voi, blestemaţilor, în focul cel veşnic; la o ceată de demoni. O, luaţi seama să trăiţi în teamă de Dumnezeu, ca nu cumva părăsind slujba Lui, El să vă dea această răsplată: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor”.

2. Cugetă apoi la teama cutremurătoare care va pune stăpânire pe sufletele ce au primit sentinţa flăcărilor veşnice:

O, în ce parte se vor întoarce? Cum vor scăpa de mânia Celui Atotputernic? Să se întoarcă înapoi este imposibil; să meargă înainte este intolerabil. După ce ajutor vor râvni? Dumnezeu este Judecătorul lor, cerul vrăjmaşul lor, sfinţii îşi bat joc de ei, îngerii îi urăsc. Doamne bun, ce grămadă de nenorociri a pus stăpânire pe sufletele lor nenorocite. Executorii lor sunt diavolii, temniţa lor iadul; pământul se despică şi cuptorul este încins, gata să-i primească. O! cum se vor cutremura şi cum vor tremura aceste biete suflete! Fiecare parte a trupului lor va avea o parte în poemul lor de jale: vor plânge cu ochii, vor strânge din pumni, vor striga cu glasurile lor, se vor bate în piept, inimile lor vor sângera. – Acum, o, omule de pe pământ, la ce îţi va folosi bogăţia? Un strop de apă care să-ţi răcorească limba în flăcări va fi mai de preţ decât toate plăcerile din lume.

Iată deci sentinţa celor drepţi şi a celor stricaţi. Acum, Judecătorul Se ridică de pe tronul Lui glorios; sfinţii Îl însoţesc, şi condamnaţii osândiţi sunt trimişi la temniceri; ţipete de spaimă se aud. Ce vai-uri şi plângeri se vor auzi când diavolii şi lepădaţii şi toată mulţimea condamnată a iadului va fi condusă în iad ca să nu se mai întoarcă niciodată de acolo. Ei merg urlând, ţipând şi scrâşnind din dinţi. Lumea îi părăseşte; pământul îi abandonează; iadul îi primeşte; acolo trebuie să trăiască şi să moară: şi cu toate acestea, nici nu trăiesc, nici nu mor; ci murind trăiesc, şi trăind mor.

O! ce nenorociţi trebuie să fie aceia! Dacă nimicirea lumii vechi, înghiţirea lui Core şi arderea Sodomei cu pucioasă au fost însoţite cu asemenea terori şi strigăte înfiorătoare, cu cât mai mult, infinit mai mult, dincolo de toate posibilităţile de imaginaţie, de exprimare şi de crezare, va fi confuzia şi tremurul acelei zile de foc aprins? Într-un cuvânt, ce tânguiri, ce plângeri, ce răcnete, şi ce ţipete vor umple cerul, pământul şi iadul! O, cei mai nenorociţi mizerabili! „Luaţi-i şi aruncaţi-i în întunericul de afară; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 22:13). Cu adevărat, întuneric! Ei vor fi lipsiţi pentru totdeauna de priveliştea cerului. Nicio rază de soare nu trece de aceşti pereţi; aici nu este nimic decât fum – răsplata celor stricaţi.

Ca să adun toate lucrurile într-un singur cuvânt de mângâiere pentru sfinţii lui Dumnezeu: priviţi în sus şi veţi vedea binecuvântata voastră companie.

După ce stricaţii sunt aruncaţi în iad, Hristos şi sfinţii binecuvântaţi se înalţă la cer de la scaunul de judecată. Hristos Se va scula cu toţi îngerii glorioşi din cer şi vor mărşălui către cerul cerurilor, cu cântări de triumf: „Iată glasul străjerilor Tăi răsună; ei înalţă glasul şi strigă toţi de veselie, căci văd cu ochii lor cum Se întoarce Domnul în Sion” (Isaia 52:8). Aici este cu adevărat o victorie! Soldaţii aşezaţi în rânduri mărşăluiesc şi triumfă: Hristos este în fruntea lor. Heruvimii Îl însoţesc, serafimii ard în dragoste; îngeri, arhangheli, căpetenii, puteri, patriarhi, profeţi, preoţi, evanghelişti şi martiri, toţi îl însoţesc pe Judecătorul şi Domnul slavei, cântând asemenea melodii de care urechea nu a auzit niciodată; bucurându-se fără măsură, aşa cum inima n-a putut niciodată să o facă… O, binecuvântat alai! Fiecare ţine în mână o ramură de palmier în semn de biruinţă; fiecare poartă pe cap o cunună de slavă. Biserica militantă este acum triumfătoare; în ultima bătălie au înfrânt toţi diavolii şi acum trebuie să se bucure de Dumnezeu, de viaţă şi de cer.

În timp ce ei mărşăluiesc, cerul se deschide înaintea lor. O, infinită bucurie! Spune-mi, o, suflete, ce ceas fericit va fi acesta, când vei intra pentru prima oară pe porţile cerului! Atunci, Binecuvântata Trinitate te va primi cu bucurie. Te va saluta cu un: „Bine, rob bun şi credincios, intră în bucuria Stăpânului tău”. Toţi îngerii şi sfinţii se vor bucura de sosirea ta în portul cerului. Acesta este sfârşitul celor evlavioşi. Aceasta este răsplata sfinţilor. Ce pot să spun? Trăieşte în teamă de Dumnezeu şi Domnul te va răsplăti. Da, aşa va face El, căci „El va răsplăti fiecăruia după faptele Lui”.

Adaugă o recenzie

Numele dumneavoastră*

Recenzia dumneavoastră*

Trimite recenzia