Ultimele apariții

Abonați-vă și veți primi ultimele apariții pe email

Editorial

Maditaţie de Anul Nou
A.W. Tozer, 31 Decembrie 2014

Big_two-benchs-bw

John Milton a fost cel care a spus că speranţa izvorăşte veşnic în pieptul uman. Într-adevăr, speranţa este ceva atât de vital încât dacă s-ar stinge din inima omenirii, povara vieţii nu ar mai putea fi dusă mult timp. Dar aşa preţioasă cum este nădejdea, totuşi, atunci când este greşit întemeiată, este un lucru periculos. De exemplu, speranţa, pe care o simt majoritatea oamenilor cu privire la o viaţă lungă aici pe pământ, poate fi pentru mulţi o capcană mortală, o iluzie fatală. Omul obişnuit, când se gândeşte la viitorul său, suspendă raţiunea, apelează la speranţa iraţională şi îşi creează singur o aşteptare a unor zile nenumărate şi liniştite care urmează să vină. Acest optimism orb funcţionează bine până în ultima zi, acea ultimă zi inevitabilă care vine pentru toţi; atunci, îşi trădează victima, lăsând-o în groapa din care nu mai este nicio scăpare. 


Pericolele speranţei neîntemeiate îi ameninţă şi pe creştini. Iacov i-a mustrat cu asprime pe credincioşii din vremea lui pentru faptul că aşteptau cu aroganţă un viitor pământesc pentru care nu aveau nicio siguranţă reală că va fi al lor. 

„Ascultaţi acum, voi care ziceţi: «Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, şi vom câştiga!» Şi nu ştiţi ce aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa ...
Continuare