Ultimele apariții

Abonați-vă și veți primi ultimele apariții pe email

Editorial

Păcatul care pleacă ultimul
A.W. Tozer, 16 Aprilie 2014

Big_1

Dorinţa de aprobare socială este unul dintre cele mai puţin dezgustătoare păcate ale sinelui. Nu are nimic din ofensiva, ca să spunem aşa, dragostei de sine sau a neprihănirii de sine. În unele cazuri, poate fi chiar o virtute, fiindcă dacă lumea ar fi populată de bărbaţi şi femei ale căror inimi sunt curate şi ale căror vieţi sunt sfinte, atunci ar fi bine şi firesc să doreşti să trăieşti în aşa fel încât să câştigi aprobarea lor. 


Fără îndoială că acele fiinţe sfinte care locuiesc în lumea de sus găsesc plăcere în dragostea şi respectul creaturilor de felul lor, însă nu există şi nici nu se poate face o paralelă morală între cer şi pământ. Noi locuim într-o lume aflată la jumătatea drumului dintre cer şi iad. În iad nu este decât rău; în cer nu este decât bine; pe pământ, grâul şi neghina cresc împreună, iar neghina depăşeşte numeric cu mult grâul. A existat cel puţin o perioadă în istoria lumii când cei neprihăniţi au putut fi număraţi pe degetele de la ambele mâini, fără degetele mari, iar ceea ce a spus Hristos ne dă un motiv puternic să credem că proporţia binelui şi răului nu va fi cu mult diferită la sfârşitul veacurilor (Matei 24:37-39; Luca 17:26-30). 

Natura umană este atât de coruptă, rasa omenirii este atât ...
Continuare