Pentru că religia adevărată constă în mare parte în emoţii, trebuie să ne ruşinăm şi să ne smerim înaintea lui Dumnezeu, fiindcă nu suntem mai afectaţi de lucrurile măreţe ale religiei. Din ceea ce s-a spus până acum, reiese că acest lucru se datorează faptului că avem prea puţină religie adevărată.

Dumnezeu a dăruit oamenilor emoţii, din acelaşi motiv pentru care a dăruit toate facultăţile şi principiile sufletului omenesc, şi anume pentru a sluji scopului final al existenţei umane şi marii îndeletniciri pentru care l-a creat Dumnezeu pe om, adică religia. Şi totuşi, cât de adesea vedem că emoţiile oamenilor sunt trezite şi implicate mai mult în alte domenii decât cel al religiei!

Atunci când este vorba despre interesele lumeşti ale oamenilor, de plăcerile lor exterioare, de onoarea şi reputaţia lor, de relaţiile lor naturale, dorinţele oamenilor sunt puternice, poftele lor sunt violente, iubirea lor e caldă şi plină de afecţiune, zelul lor e fierbinte; în lucrurile acestea inimile lor sunt tandre şi sensibile, uşor de mişcat, adânc impresionate, foarte preocupate, foarte afectate şi cât se poate de implicate; pierderile îi umplu de durere, iar succesul şi prosperitatea lumească le aduc mari bucurii.

Dar cât de insensibili şi de indiferenţi sunt majoritatea oamenilor atunci când este vorba despre lucrurile măreţe ale lumii viitoare! Cât de amorţite sunt emoţiile lor! Cât de grele şi împietrite le sunt inimile cu privire la lucrurile acestea! În legătură cu aceste lucruri, iubirea le este rece, dorinţele muribunde, zelul scăzut şi recunoştinţa slabă.

Cum pot ei sta şi asculta despre infinita înălţime, adâncime, lăţime şi lărgime a iubirii lui Dumnezeu în Hristos Isus, despre modul cum Şi-a dat Tatăl la moarte Fiul infinit de drag ca să fie adus jertfă pentru păcatele omenirii, despre inegalabila iubire a nevinovatului, sfântului şi blândului Miel al lui ... Citeste in continuare ...

Scris de