Editoriale

O învățătură care este foarte populară în vremea de acum spune cam așa: Biserica este chemată în vremea de acum să transforme societatea și să instaureze Împărăția lui Dumnezeu. Toate bolile, slăbiciunile, neputințele trebuie privite ca ceva negativ, ca un blestem și trebuie să le mustrăm și să scăpăm de ele imediat. Dumnezeu vrea ca în vremea de acum noi să prosperăm și să ne îmbogățim din punct de vedere material. De altă parte, trebuie să ne implicăm în toate ...

1. Cei care nu au cunoștință, nu știu, dar se ridică și încearcă să învețe pe alții. Ei doresc să-i facă pe alții să priceapă ceea ce ei nu au priceput, ceea ce ei înșiși nu știu. Le lipsește cunoașterea, dar nu și dorința de a învăța pe alții, de a impresiona, de a ieși în evidență. Apostolul Pavel vorbește despre aceștia în 1 Timotei 1:7 „Ei vor să fie învățători ai Legii, și nu știu nici măcar ce spun, ...

Viețile titanilor credinței mărturisesc că Dumnezeu merită să fie glorificat prin închinare în casele noastre zilnic. Astfel, se cunoaște faptul că primele generații de creștini se închinau constant împreună în familiile lor. Lyman Coleman, un cercetător al creștinismului timpuriu, scria despre practica închinării în familie a creștinilor în primele secole ce au succedat timpurile Noului Testament astfel: 

Într-un mod involuntar sau intenționat, în aceste zile ne uităm în urmă la un an trecut și încercăm să privim în viitor. Ce ar trebui să stârnească în noi privirea în trecut și cum ar trebui să ne uităm în viitor?

În primul rând, faptul că te gândești la aceste lucruri arată că ești în viață, deci trebuie să fii umplut cu mulțumire și recunoștințăla adresa lui Dumnezeu că te-a purtat încă un an. Mulți care au fost cu ...

În fiecare an, Elcana se suia din cetatea lui la Silo ca să se închine înaintea Domnului. Era pe vremea lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai Domnului. Despre ei și despre felul lor de viață citim mai încolo, dar acum aș vrea să remarcăm ce se întâmplă în adunare în vremea unor astfel de preoți. 

Care? Să-L învinuiești pe Dumnezeu pentru starea ta de căldiceală, de apatie, de apostazie... Oare nu e suficient de grav că trăiești pentru tine însuți și nu cauți slava lui Dumnezeu? Nu-i de ajuns că te complaci în poftele tale, ambițiile tale, plăcerile tale? Chiar ți se pare că trebuie să înmulțești harul păcătuind și mai mult? La toate păcatele tale mai adaugi și pe acela de a-L învinui pe Dumnezeu că ești așa cum ești? Că suntem așa cum ...

„Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.” (Psalmul 73:25) 

„Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez” (Ioan 3:30). 

Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.”