Editorial

Dragă domnule, 

Învățătura pe care am ales-o ca motto se aplică în multe lucruri mărunte care nu se amintesc de la amvon decât rar și ocazional. Acestea sunt lucruri necorespunzătoare din comportament care, deși sunt considerate de obicei slăbiciuni ce nu merită o osândă aspră, ele sunt cu adevărat păcătoase. Chiar dacă unele dintre ele nu par să încalce o poruncă clară a Scripturii, totuși ele sunt contrare preciziei și prudenței ce devin preocuparea noastră. 

Un creștin, prin semnificația chemării sale înalte, este obligat să se ferească și de ce i se pare rău; iar purtarea lui nu trebuie să fie dreaptă numai potrivit cu învățătura fundamentală, ci și atrăgătoare, binevoitoare și pe cât de mult posibil lipsită de orice discrepanță și imperfecțiune. Caracterele unor oameni valoroși sunt umbrite și influența pe care ar putea-o avea este foarte mult contracarată de mici defecte. Însă ele chiar sunt defecte și ar fi bine ca ei să fie sensibilizați față de acestea și față de efectele lor negative ca să vegheze cu toată seriozitatea, să se împotrivească lor și să se roage pentru a fi izbăviți. 

Nu știu să explic mai bine subiectul acesta decât încercând să schițez câteva portrete, iar la fiecare se pot găsi câteva asemănări bune în viața reală. Nu vreau ca cititorii mei să se străduiască să găsească asemănări la cei de lângă ei, dar i-aș sfătui să se cerceteze cu atenție și să vadă dacă pot descoperi, într-un portret sau în altul, câteva urme ale trăsăturilor lor. Și chiar dacă vorbesc doar despre bărbați, echivalentul câtorva caracteristici se pot găsi fără îndoială și la unele femei, căci imperfecțiunile și neajunsurile unei naturi căzute sunt impuse în mod egal ambelor sexe. 

AUSTERUS Rigurosul este un creștin statornic și exemplar. El are o cunoaștere vastă, profundă și experimentală a lucrurilor de sus. Mereu credincios și neclintit principiilor sale, el stăvilește cu o originalitate nobilă torentul lumii și nu poate fi nici abătut, nici intimidat de la a-și îndeplini îndatoririle. El este un diamant în stare brută de o mare valoare intrinsecă și care ar avea un luciu deosebit de strălucitor dacă ar fi șlefuit. Dar chiar dacă studiază zilnic Cuvântul lui Dumnezeu și prețuiește învățăturile și făgăduințele Lui mai mult decât aurul și argintul, el pare să treacă cu vederea una dintre ele, adică pe cea a apostolului: „toate să se facă în chip cuviincios”. În locul blândeții și bunăvoinței care se cer întotdeauna de la un urmaș adevărat al lui Isus cel blând și smerit, este o asprime în comportamentul lui care îl face să fie mai mult admirat decât iubit; iar aceia care îl iubesc cu adevărat simt adesea mai multă stinghereală decât plăcere în compania lui. Prietenii lui apropiați sunt mulțumiți că el nu este străin de adevărata smerenie a inimii; însă aceștia sunt puțini. El este privit de alții ca fiind un om mândru, dogmatic și plin de sine. Această prejudecată nu poate fi înlăturată ușor până când nu leapădă acel aer sarcastic de care s-a molipsit din nefericire. 

HUMANUS Omenosul este generos și binevoitor. Sentimentele lui sunt aprinse și manifestarea lor este puternică. Nimeni nu este mai departe de a avea priviri meschine sau mai puțin influențat de un spirit egoist. Inima lui arde de dragoste pentru Isus și este gata să primească cu brațele deschise pe toți cei care Îl iubesc pe Mântuitorul lui. Cu toate că este prietenos și cinstit, ceea ce îi dă dreptul să aibă parte de dragostea și stima tuturor acelora care îl cunosc, el nu are tot ce ne-am dori de la un prieten. În unele aspecte, limba lui este fără frâu, deși nu într-un mod foarte grav. Dacă i-ai încredința, fără martori sau acte, o cantitate imensă de aur, nu ar fi niciun risc de a avea pierderi, dar dacă îi încredințezi un secret, prin aceasta îl faci public. Nu că el ar vrea să te trădeze, dar e slăbiciunea lui. El nu știe cum să țină un secret; îi scapă înainte de a-și da seama. Așa este în realitate: în lucrurile care sunt de o importanță vitală și în care este informat suficient, nimeni nu are un respect mai mare pentru adevăr ca el; însă în chestiunile mici ale vieții obișnuite, fie din naivitate, fie dintr-o neglijență neobișnuită și regretabilă, el de multe ori întristează și surprinde pe cei care îi cunosc adevăratul caracter spunând ceva ce nu este. Astfel că cei față de care el își deschide inima, nu îndrăznesc să îi întoarcă aceeași încredere; iar cei care în unele cazuri și-ar risca viața pe baza cuvântului lui, în altele ar avea rețineri să povestească ceva auzit de la el. Cât de regretabile sunt asemenea neajunsuri într-o persoană! 

PRUDENS Precautul, chiar dacă nu are în mod natural un temperament mărinimos are și el parte de harul acesta care deschide inima și te inspiră la dragoste și la fapte bune. El se ferește ca milosteniile lui să fie văzute de oameni, însă cei care au oportunitatea de a cunoaște ceea ce face el pentru ajutorarea altora și de a compara aceasta cu posibilitățile lui îl scutesc în mare măsură de învinuirea la care îl expune cealaltă fațetă a comportamentului său. Căci Prudens este un mare econom; și chiar dacă nu ofensează și nu face rău niciunui om în mod intenționat, totuși josnicia la care se supune fie să economisească sau să câștige un ban pe o cale cinstită, cum spune el, discreditează mult mărturisirea lui de credință. Este punctual în ceea ce privește angajamentele sale, dar extrem de strict, aspru și suspicios când face o înțelegere cu cineva. Referitor la îmbrăcămintea lui și la orice alt lucru personal, el se mulțumește să fie cu mult sub nivelul situației materiale în care l-a pus Dumnezeu în providența Lui. Astfel că, pentru cei care nu știu despre binefacerile lui făcute în taină pentru săraci, el pare un om care are trăsăturile nesuferite ale unui zgârcit și care este condus de acea iubire de bani despre care Scriptura declară că este rădăcina tuturor relelor și care este incompatibilă cu adevărata dragoste a lui Dumnezeu și a sfinților. 

VOLATILIS Grăbitul este destul de riguros în a-și implini doar promisiunile pe care el le consideră a fi cu adevărat importante. Dacă spune cuiva că poate conta pe ajutorul lui, nu îl va dezamăgi. Probabil că este la fel de sincer în toate promisiunile atunci când le face, dar din lipsa organizării în felul în care își administrează treburile, el este întotdeauna grăbit, întotdeauna prea târziu și mereu are câte un angajament pe care îi este imposibil să îl respecte. Cu toate acestea, continuă în felul acesta expunându‑se pe el și pe alții la multe dezamăgiri. El acceptă fără să gândească propuneri care nici nu se potrivesc între ele și probabil că va încerca să fie în două sau trei locuri diferite și la o oarecare distanță unele de altele, la aceeași oră. Lucrul acesta se întâmplă de atât de mult timp, încât nimeni nu îl mai așteaptă acum, până când nu îl văd. În alte aspecte este un om bun, dar această lipsă de punctualitate, care este prezentă în tot comportamentul lui, perturbă mersul normal al tuturor lucrurilor de acasă și de peste tot, care au legătură cu el. Volatilis se scuză cât de bine poate, mai ales căutând pretexte, că lucrurile în care dă greș nu sunt foarte importante. Însă el ar face bine să își aducă aminte că adevărul este ceva sfânt și că nu ar trebui să fie încălcat în chestiunile mărunte, cu excepția cazului în care apare un obstacol neprevăzut și inevitabil. O astfel de neseriozitate reduce din greutatea caracterului unui om, chiar dacă acesta nu pretinde că este religios, dar, într-un credincios, este un cusur mult mai mare. 

CESSATOR Leneșul nu se face vinovat de a fi înăbușit de îngrijorările și treburile vieții acesteia neglijând singurul lucru care trebuiește, însă el ignoră foarte mult îndatoririle posturii sale. Dacă ar fi fost trimis în lume numai să citească, să se roage, să asculte predici și să poarte conversații religioase, el ar trece drept un creștin eminent. Dar chiar dacă te-ai aștepta ca acest belșug de deprinderi sfinte să izvorască dintr-o dragoste pentru lucrurile de sus, comportamentul lui dovedește că judecata lui este slabă și că perspectiva lui asupra chemării creștine este foarte îngustă și plină de lacune. El crede că a‑L aștepta pe Domnul în hotărârile personale și publice are ca scop să ne scutească de îndeplinirea îndatoririlor vieții cetățenești, în loc să ne învețe, să ne întărească și să ne pregătească pentru a le putea face bine. Treburile lui sunt dezordonate și este foarte probabil ca familia și prietenii să sufere din pricina indolenței sale. Îi mulțumește lui Dumnezeu că nu este lumesc, dar el este un cetățean necredincios și leneș care face să fie vorbită de rău calea adevărului. În privința acestora, apostolul a hotărât că „cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce.” 

CURIOSUS Curiosul este în general drept și fără cusur în toată purtarea lui și nu este străin de experiența unui creștin adevărat. Discuțiile lui referitoare la aceste subiecte sunt adesea satisfăcătoare și constructive. El ar fi un tovarăș mult mai agreabil, dacă nu ar fi avut această dorință impertinentă de a cunoaște treburile fiecăruia și motivele oricărei aluzii făcute din întâmplare în discuțiile la care este prezent. Lucrul acesta îl face să pună o mulțime de întrebări nepotrivite și nefolositoare și îi constrânge pe cei ce îl cunosc să se ferească de el și să aibă rezerve față de el. Îi interoghează chiar și pe străini și nu se desparte de ei, până când nu are informații precise cu privire la toate relațiile, îndeletnicirile și planurile lor. Din cauza acestei curiozități prostești el este considerat o pacoste și prin urmare evitat, iar aceia care au cea mai bună părere despre el nu pot decât să se mire că un om care pare să aibă așa de multe lucruri mai bune cu care să își ocupe mintea găsește timp să se delecteze cu ceea nu îl privește deloc. Dacă nu ar fi existat bunele maniere, el ar fi jignit de către ceilalți în fiecare zi. Și dacă ar acorda atenție răspunsurilor reci și evazive pe care le primește la întrebările lui sau măcar privirilor de care acestea sunt însoțite, ar putea învăța că, deși nu dorește să facă rău nimănui, iese în dezavantaj și că această indiscreție este foarte neplăcută. 

QUERULUS Cârcotașul pierde mult din timpul său prețios vorbind cu înflăcărare împotriva administrației publice, deși nu are acces la sursa care învârte roata guvernării și nici influență pentru a-i accelera sau încetini mișcarea. Interesele naționale nu sunt mai afectate de protestele lui Querulus, decât sunt corpurile cerești de disputele astronomilor. Dacă ziarele sunt principala lui sursă de informații și poziția pe care o are îl pune în imposibilitatea de a fi un judecător competent fie a problemelor reale, fie a celor corecte, de ce s-ar mai necăji Querulus cu politica? Aceasta ar putea fi numită slăbiciune dacă este vorba despre un cetățean, dar dacă vorbim despre un creștin, este mai rău decât o slăbiciune: este o asemănare păcătoasă cu oamenii lumii acesteia care nu privesc mai departe de problemele din fața lor și uită că DOMNUL STĂPÂNEȘTE. Dacă un creștin este așezat într-o poziție publică, el trebuie fără îndoială să fie credincios chemării sale și să se străduiască prin toate metodele legale să transmită drepturile noastre posterității. Cât despre Querulus, pentru el ar fi mai bine să lase morții să își îngroape morții. Sunt destui oameni care să facă gălăgie pe probleme politice care nu știu cum să își petreacă timpul mai bine. Împărăția Domnului nostru nu este din lumea aceasta; și mulți creștini ar face țării lor un serviciu mai mare aducând-o în rugăciune, decât găsindu-i cusururi în privința cărora nu pot face nimic. Dacă Querulus ar avea oportunitatea să stea câteva luni de zile sub autoritatea altor guverne de pe Continent (și chiar mă refer la oricare dintre ele), probabil că s‑ar întoarce acasă mai recunoscător pentru bunătatea Domnului față de el pentru că l-a așezat în țara aceasta. De fapt, râvna lui nu este doar nefolositoare pentru alții, ci și dăunătoare pentru el. Aceasta îi amărăște sufletul, îi distrage gândurile de la lucrurile mult mai importante și îl împiedică să aprecieze valoarea acelor binecuvântări civile și religioase pe care le are în realitate. Și dacă ar putea (cum își dorește el) să îi convingă și pe alții să fie la fel ca el, cei de la guvernare ar putea fi deranjați și s-ar folosi de orice oportunitate să reducă din libertatea religioasă cu care suntem favorizați mai mult decât oricare alt popor din lumea aceasta. Îi reamintesc lui Querulus, că se apropie ceasul când multe lucruri care acum îi ocupă mintea și îi aprind simțirile i se vor părea la fel de străine cum i se par acum negocierile dintre tătari sau chinezi. 

Mai sunt și alte deficiențe în comportamentul unui creștin care micșorează influența și pătează mărturia unora care doresc propășirea cauzei lui Hristos, însă acestea sunt suficiente ca model.