Poeziile fraților stundiști din Rusia care au fost persecutați de oamenii religioși ai vremii lor au fost o puternică motivare pentru mine să merg împotriva curentului. Citind această poezie, m-am simțit îndemnat să o traduc pentru aceia care se găsesc și ei în dezacord cu creștinismul evanghelic al zilelor noastre.

Fiți tari și încredeți-vă în Domnul! Nu vă lăsați descurajați de cei ce umblă după slava oamenilor. 


Sunt în dezacord cu biserica lumească din zilele noastre, 
Biserica ce se crede bogată și înțeleaptă, 
Biserica cu ușa zăvorâtă și cu ochii închiși, 
Care trăiește din amintirea influenței ei demult trecute 
A faptelor trecute de vitejie, a credinței moarte în profeții ei morți, 
Pe ale căror morminte le zidește cu mândrie, în timp ce profeții de acum 
Sunt judecați și batjocoriți de lideri și judecători orbi, 
Și duși apoi spre noile „locuri ale căpățânii”... 
Cu o așa biserică, chiar dacă voi părea aspru 
Și chiar dacă voi fi considerat obtuz, 
Aș vrea să-ți spun cât mai curând –
Sunt în dezacord! 

Îmi cunosc eșecurile și știu că sunt cu-adevărat multe, 
Și cu toate acestea, nu mă pot uni în cântarea pe care o dirijează biserica lumească, 
Nu mă pot pleca sub falsele ei judecăți, și să numesc bun ceea ce este greșit, 
Să spun că negrul e alb și să urmez ca un orb mulțimea. 
De sunt plin de eșecuri – le simt, plâng din cauza lor și mă pocăiesc, 
Astfel, trebuie să mor zilnic... singura mea speranță e perdeaua ce a fost ruptă... 
Dar să mă bucur de lume așa cum o fac bisericile moderne, 
Nicidecum! Asta a fost prea greu pentru mine, de aceea m-am retras! 
Nu am putut cânta în concertul ei, de aceea am renunțat atât de curând – 
Am fost în dezacord! 

Încă mai sunt suflete umile unite nu de forme moarte sau crezuri, 
Născute de sus prin Duhul, spălate și albite de faptele lor stricate; 
Ei stau în locurile cerești, chiar dacă mai umblă pe pământ, 
Întristările lor sunt atât de diferite și diferită le este și bucuria lor 
Fețele lor – fie radiază de pace și bucurie senină, 
Fie solemne și serioase din cauza luptelor și încercărilor nevăzute – 
Arată că pe pământ ei sunt străini – căminul lor e în depărtări – 
De aceea sunetele muzicii lor sunt ca a unuia care a început să se roage! 
Este comuniunea unui suflet cu Făcătorul lui, a unuia care este născut de sus, 
Care știe că Domnul este plin de har, care este sigur că Dumnezeu este Dragoste... 
Și-apoi cântarea lor – o, ce muzică! Atât de plină de mireasmă și har; 
Ce armonie, cât de cerească, transformă viața și fața! 
Da, când intrăm în contact cu astfel de oameni, cât e de ușor și ce fericire – 
Să cânți în acord cu ei!