Legământul din imagine originează din inima şi de pe buzele acelei care a fost Betty Stam, misionară în China, tânără soţie şi mamă care a fost ucisă de soldaţi comunişti. În aceşti termeni ai legământului s-a înscris şi Emilia, o tânără de 19 ani, dintr-o familie obişnuită cu 11 copii, care îşi trăiesc pelerinajul într-un orăşel din nordul Moldovei, Siret, în zilele de început ale anului 2004. Dar cine din cei de atunci ar fi putut să spună ce urma să aducă această predare totală în mâinile Domnului Isus?... Oare ce să însemne locul numărul I pentru Domnul Isus în inima ei? Dar “umple-mă cu Duhul Tău Cel Sfânt”? Dar “lucrează-Ţi voia în viaţa mea”? Dar oare ce să aducă cu el acest, ”cu orice preţ acum şi întotdeauna”?... Oh, această abandonare înseamnă a te arunca pe ape, înseamnă să porneşti într-o aventură, pe un drum necunoscut de tine, dar ştiut bine de El. Ferice de toţi câţi se încred în El!

Însă pe masură ce timpul trecea îngihţind ore, zile, săptămâni, acest “drum necunoscut” a devenit tot mai sufocat de lumina pe care o aducea viaţa însăşi cu experienţa ei tulburătoare pentru cei care înca mai păşim pe acest pământ. La sfârşitul lunii August, a anului 2004, în cortul frumos şi tânăr al Emiliei s-a găsit această boală, necruţătoare pentru trup, numită “Leucemie”… Cum a primit ea această situaţie? Citez “boala aceasta o privesc ca pe o binecuvantare din partea Domnului”. Zâmbetul şi bucuria i-au rămas în inimă şi-n ochi, privind spre Cel în mâinile căruia s-a încredinţat, căruia toate îi sunt cu putinţă, dar în acelaşi timp privind şi înspre aceea pe care o numim “moarte”, înfruntând-o cu curajul şi siguranţa unui învingător: “Unde îţi este biruinţa moarte?” Lunile care au urmat au avut în ele o măsură plină de durere şi suferinţă…, dar împreună cu ea a mai fost şi altceva; citez “mulţumesc Domnului că e cu mine, ştii cât e de fain să simţi pur şi simplu că eşti în mâna Lui…?”, şi din nou, ”toată boala mea e o chestie… mă gândeam că puţini vor înţelege ce înnălţător e să treci pe aici. Cuvintele n-au nici un rost acum. Aşa o stare nu se poate explica. ”Într-una din zilele de grea suferinţă ea mărturiseşte : “niciodată nu am scris versuri, însă se intâmplă ceva, îmi vin versuri în minte.” Şi cu mâna tremurandă a început să pună pe o hârtie ceea ce primea:

Când pasul nopţii se apropie iar,
Şi groaza revine plină de-amar,
Când număr minute de chin ce nu trec,
Eu am o speranţă ce mereu o aştept…

Ea îmi dă putere şi-n ceasul cel greu,
Mă poartă pe brate, şi-n bine şi-n greu.
E greu sa te încrezi când eşti în suspin,
Dar Tata, e Salvatorul divin.

Nu-i lucru prea mare să nu-L poată da,
Dar El are un plan cu viaţa mea;
El cunoaşte suspinul de la Golgota
Şi ne dă atâta cât putem purta.

El ţine şi viaţa şi moartea mea
Numai El e-Acela ce poate alina.
Mă-ncred în stăpînul ce e Suveran,
Şi orice va fi,… face parte din plan.

După un an şi câteva zile Domnul a cheamat-o acasă… Era 11 septembrie 2005. Zâmbetul nu şi-l pierduse nici macar in coşciug. A ajuns acasă la Domnul. Pentru cei ce am fost in relaţii strânse cu ea, am simţit o pierdere şi un gol lăuntric, însă ea a socotit moartea ca fiind un câştig.

Aceasta a însemnat pentru ea “voia Lui cu orice preţ”. Pentru tine şi pentru mine ce inseamnă? Probabil că nu ştim asta, dar ceea ce ar trebui să ştim e că suntem predaţi în totalitate voii Lui.

Vă intrebaţi ce legatură are această relatare cu editura, nu? Ei bine, e foarte simplu. Dacă nu ar fi fost suferinţa, niciodată nu ar fi ieşit perla. Adică, din acest pământ al suferinţei ei, a răsărit o perlă, ”Perla suferinţei”. În aceste circumstanţe ne-a pus Domnul pe inimă să începem această lucrare.

Iar dacă pentru viaţa de aici suferinţa naşte perle, ce să însemne ea pentru viaţa de dincolo?... Ne spune Cuvântul lui Dumnezeu : “lauda, slava şi cinstea la aratarea lui Isus Cristos."

“Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Cristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi. A Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.”

Doresc ca lucrarea acestei edituri să fie întreagă închinată Domnului pentru ca astfel să slujească planurilor Lui, voii Lui, Împărăţiei Lui; adică eu şi tu împreună cu toţi românii care ne asumăm numele de creştin, dar îl murdărim prin trăirea după poftele noastre, să ne pocăim, să ne smerim, să ne întoarcem la Dumnezeu, ca să vină de la Domnul vremile de înviorare!